Scara vieții
Tot urcând spre cer trepte,
Ades ne mai şi împiedicăm,
Nu sunt din piatră modelate,
Şi încercăm să ne ridicăm.
Sunt făcute din momente
De dureri şi bucurii ,
Din trăiri şi sentimente,
Despărțiri şi nostalgii
Ne-am înarmat cu speranță
Am luat visurile cu noi,
Dorim să fim în siguranță,
Când ne simțim în suflet goi
Tot urcând pe scara vieții,
La Poarta cerului s-ajugem
Vom escalada şi munții
Dorind Raiul să atingem
Trenul vieții
Trenul se îndepărta încet,
De gara cenuşie din câmpie
Ne despărțea cu-un scâncet
De locul drag din copilărie
Călătoria-i o mare aventură
Scrisă-n cartea vieții de soartă,
Stațiile din ea sunt o frântură,
Din lumea, unde trenul ne poartă
Vrem să ne-ntoarcem în timp,
Şi privim ades cu nostalgie,
Spre al tinereții drag anotimp
Dorim iar în a copilăriei magie
Trenul ne poartă cum ne e dat,
Încet şi sigur spre stația finală
Şi tare-am vrea să ne fi înapoiat
În gara copilăriei, acum terminală
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila
11 decembrie, 2018
– Imagine sursă internet –