Vis de toamnă
Toamnă visez poem la umbra ta
Mă-mbrățişezi cu mii de frunze,
Al roadelor parfum mă-mbată,
Culorile-ți despletesc pe pânze
Spune-mi toamnă unde se duc
Macii roşii, albastrele cicorele,
Aromatele tale frunzele de nuc,
Trilurile de privighetori şi mierle
Vântul urcă-n Rai greierii să cânte
Galbenul gutuii scrie-n rime poem
Merii ne ispitesc cu fructe sfinte
Tufănelele înalță un cântec boem
Strugurii copți pocnesc în teasc,
Sub tălpile fecioarelor, de placere
Aşa, licorile îmbătătoare se nasc,
Să fie băute în urale la petrecere
Toamna în Oraşul cu salcâmi
După o vară frumoasă cu de toate,
Vine toamna în oraş să poposească,
Pe-un nor călare,în Dunăre să-noate,
În arămiul de soare să se odihnească
Pe altarul toamnei acuzate de magie,
Din Oraşul cu salcâmi,frunzele pălesc
Vântul le valsează plin de nostalgie,
Şi peste gândurile noastre năvălesc
Greierii, brotacii, artişti tomnatici,
Răguşiți au tăcut, pitiți prin umbră,
Cocorii au plecat zgribuliți şi apatici,
Totul e cuprins de o linişte sumbră
A trecut vara ca nisipul în clepsidră,
Nuferii-s acum prafuri urcate la stele,
Salcia se plânge la luna cea mândră,
Că florile s-au uscat şi-au pierit şi ele
Peste misterioasa Dunare albastră,
Frunzele purtate de vânt se-ating,
Într-o simfonie de Strauss măiastră,
Toate supărările, în fluviu se sting
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila
Octombrie, 2018