Pădurea, vioara sufletului
În genunchi îți cer iertare, pădure,
Ai fost fără milă răpusă de secure
Şi la străini pe nimica vândută,
Erai comoara țării, de noi crescută
Pădure,tu mi-ai lăsat testament,
Vioara, cel mai prețios instrument,
Când o asculți ştii ce-i fericirea,
Căci, ea-ți sădeşte-n suflet iubirea
Cântă lemnul tău în a mea vioară,
Vibrează pădurea în a ei cutioară
Suspină bradul, carpenul, paltinul
În muzica esențelor tale e divinul
Ce suflet negru, rău te-a doborât,
Muntele acum e golaş, posomorât,
Nici pasarea nu o mai auzi cântând
Animalele nu te mai sperie, urlând
Vioara suspină după tine, pădure,
Muzica ta, câtă durere să-ndure?
Înalță la Dumnezeu o rugă fierbinte
Să-i redea românului pădurile sfinte
–––––––––––
Alexandra GĂLUȘCĂ
3 octombrie, 2018
Imagine – sursă internet