Frunza mea de dor
Cu toamna merg pe drum,
Pe aleile pustii din crâng
Si se înalță amintiri în fum,
Copacii se aud cum plâng
Eşti frunză în cădere şi zbor,
În lacrimi sângerii, sărate,
În dansul ei îmi eşti fior,
În suspine şi dulci şoapte
Eşti picătura apei din ploi,
Reflexia luminii peste ape,
Podul dragostei dintre noi.
Simfonia de culori pe clape.
Umbra ta şi umbra mea,
Un penel şi o poezie-n ramă,
Tablou ce străbate vremea
În culori de miere şi aramă
——————————–
Alexandra GĂLUȘCĂ
Brăila