Simfonia toamnei
Își încinge vântul soаptele în zbor,
Pe fața ierbii albă cade bruma,
Vioara-și prinde-n creasta unui nor,
Pe strune-arcusu-și leagănă acuma.
Se pierde-o lume-n frunza de aramă
Când cerului-i se tulbură privirea…
Pictez un soare și mi-l pun în ramă,
Nicicând să nu-mi lipsească fericirea!
În dor se zbucium’ păsări călătoare,
C-un țipăt jalnic se pornesc la drum
Și urmăresc pân’ punctul lor dispare
Și zarea- ntreagă se scufundă- n fum.
Vioara de pe creasta-acelui nor
Își îneacă dorul ‘n noua simfonie
Suspină-adânc al toamnei dirijor
Și cade moartă frunza arămie…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
20 septembrie 2019