Eternitate și singurătate…
Știi, noaptea asta-i o eternitate
Și simt intens, că-s în singurătate…
Aș vrea să evadez într-o poveste,
Pe-un colț de cer scăldat de mândra lună,
În lumea șoaptelor Suflărilor celeste,
Unde cântări de îngeri doar răsună.
Acolo unde sunt viteji și zâne,
Iar rău-i biruit de bunătate
Și enigmatică-i ziua de mâine,
Un curcubeu sculptând seninătate.
Unde copila cu un car de vise
E totu-n vastu-acesta Univers,
Iar mii de felinare toate-aprinse,
Un fel de călăuză-n al ei mers…
Știi, că povestea-și are-a sa putere?
Și când nu vezi ieșirea din tunel,
Iar sufletul strivit ți-e de durere,
Sclipiri de viață-ți scoate-n cale-astfel…
Eu, totuși, să mai cred vreau în poveste,
Chiar de-s matură și mi-e tâmpla ninsă,
Azi binecuvântare poate-mi este
Speranța veche-n suflet reaprinsă…
Și simt intens că-s în singurătate,
Iar noaptea-mi pare o eternitate…
——————————————-
Ala MUNTEAN
Republica Moldova
17 noiembrie 2019