Sub cerul adânc din Pere-Lachaise
Din depărtata colină a șaptea
În somnul în care încă mai visez
Îmi vin uneori chemări din noaptea
cimitirului Pere-Lachaise
Visătoare ca metafora din vers
Martha Bibescu sub luceafăr o așez,
Din iarbă printr-un cuvânt ne șters
Trimite carte din cimitirul Pere-Lachaise
Contesa de Noailles o Ană a lui Manole
în baladă zidită-cuvânt într-un crez-
precum a fost printre glagole
așa mai este și-n Pere-Lachaise.
Un sunet divin aud din viitor
somnambul în veac îl urmez,,
Enescu îmi înmugurește pe note un dor
Din cimitirul Pere-Lachaise.
E sinfonia tăcerii peste morminte
o ascultă cei de sub cer, ca să vezi!
poeții scot degetul afară și spun cuvinte
prin semene în cimitirul Pere- Lachaise.
Contesa De Foy pe scena lumii
E Popescu Elvira pe care o așez
În istoria scrisă în paginile humii
Din cimitirul Pere-Lachaise.
Amicul lui Maniu Penescu Nicolae
în apus mă face să-l invidiez
când pentru o gură de aer iese sub ploaie
în cimitirul Pere-Lachaise.
Paul Goma la congresul celor duși
a fost ales dizident pentru un crez,
însă, a dat de dracu la noi fugind de ruși
se ostoiește-n în veșnicia din Pere-Lachaise.
Și-a cioplit statuie în lemn de-acasă
George Apostu cu care dialoghez
la Paris cu umbra lui la masă
din cimitirul Pere-Lachaise.
“Ferestre zidite “ roman scris în viitor,
E târziul de azi pe care-l așez
În neuitarea lui Alexandru Vona răpus de dor
În cimitirul Pere-Lachaise.
Un popor de nume rămas doină pe-o cărare
mai scot pe-afară fruntea și dialoghez
despre întoarcerea acasă și dor de evadare
din cimitirul Pere-Lachaise.
Din Montparnasse puțin gelos
Brâncuși îi invită la o băutură din orez
însă sinfonia marelui colos
îi reține în Pere-Lachaise.
–––––––––––
Al.Florin Țene