Decalogul 31 pentru ziariști
1. “Dacă în privirea limbei a fost cu putinţă minunea ca geniul asimilant al graiului romanic să farmece * și pe aceste stârpituri, încât să-şi uite păsăreasca afemeiată şi scârboasă, în privinţa caracterului suntem învinşi.
Degeaba marele adevăr a lui Darwin se dovedeşte a fi absolut în privirea aceasta. Individul organic e după el rezultanta a două puteri opuse, principiul moştenirii, prin care calităţile şi defectele trec asupra urmaşilor în mod fatal şi [atât] de complet pe cât se poate, şi principiul adaptabilităţii, prin care individul cată a-şi câştiga calităţile ce i le impune mediul nou.”( Eminescu-)
2. “Poate da, dar poate nu. Poate că s-ar putea zice ceea ce scria Radu Leon Vodă la 1669 că miluind Dominia mea pe oameni străini, pe greci, începură a face şi a adaoga lucruri şi obiceiuri rele în ţara Domniei…”(Eminescu )
3. Sunt trei feluri de jurnaliști: unii citesc și nu scriu, alții scriu și nu citesc și ultimii vând presa la chioșcul de ziare.
4. Ce nu se schimbă niciodată în univers este însăşi schimbarea, planete vor muri, alte planete se vor naşte, rasa noastră umană îşi va întâlni sfârşitul, altă rasă va evolua şi va domina Pământul şi poate universul, fiecare noţiune, fiecare idee este infinită tocmai datorită acestui fenomen al schimbării, noţiuni noi se nasc odată cu evoluţia vieţii omului, noţiuni vechi strălucesc şi îşi dovedesc importanţa în fiecare aspect, ce poate nu se schimbă niciodată este foamea omului pentru cunoştiinţe şi deci paradoxuri, dar şi omul se va schimba!-
5. Universul de azi este paradoxal. Cu cât afli mai multe despre el şi elaborezi noi teorii existenţiale, cu atât zona de cunoaştere se diminuează în timp ce necunoscutul se tot extinde. Într-un asemenea context totul este într-o continuă schimbare pentru că îmbracă forme noi, ieri neînţelese…! Ce nu se schimbă niciodată în univers?
6. Afirmaţia că „Universul este infinit, fără margini” este discutabilă. Desigur, putem discuta doar teoretic în acest moment, însă oamenii de ştiinţă nu au ajuns la o concluzie clară. De exemplu, este foarte posibil ca Universul să fie finit şi în expansiune. Asta nu înseamnă că am putea ajunge la marginea Universului, deoarece s-ar putea ca legile fizicii să fie diferite pe acolo faţă de ce cunoaştem.
7. Paradoxul în lumea presei.Mor mai mulți jurnaliști pe fronturile islamiste decât ziariști.
8. Practicarea scrisului, pentru cei care sunt conştienţi de faptul că oricum merită efortul, este cu siguranţă un antidot care are puterea de a elibera omul de futilitate şi anxietate. În altă ordine de idei, ziariştii ignari, triviali şi maliţioşi ar trebui ejectaţi din presa scrisă. Personal, rămân siderat de semidoctismul şi agramatismul ziariştilor care se perindă cu nonşalanţă în mass-media. Până şi în acest domeniu cei care aplică criteriile de selecţie sunt părtinitori; neîndoios, o trăsătură specifică stirpei noastre.
9. Evenimentul de presă capătă un profil unic, impredictibil, fiind modelat de o mulțime de factori, inclusive de subiectivitatea umană.
10. Caietele lui Eminescu au o istorie aparte, iar unul dintre personajele-cheie ale acestor istorii este filosoful român Constantin Noica care în 1975 publică lucrarea “Eminescu sau gânduri despre omul deplin al culturii românești” unde compară manuscrisele lui Eminescu cu caietele lui Leonardo da Vinci si cu cele ale lui Paul Valery. „E un miracol că-l avem (pe Eminescu), păstrat întreg în chipul lui interior, în 44 de manuscrise. Va fi un alt miracol când îl vom reda vieții, cu o clipă înainte de a se stinge a doua oară, în cele peste 7000 de file ce putrezesc” (Constantin Noica).
Al.Florin Țene, UZPR
*Din ciclul “Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști“