În grădina mea se adună
Zânele în nopți cu lună
Şi se prind de mâini încet
Lin săltând în menuet.
.
Eu cuprins de nerăbdare
Stau cu umbra în aşteptare,
Închid ochii, deschid ochii,
În vârtejul alb de rochii.
.
Mai apoi din ferie
Gândul ş-ar dori soţie,
Însă zânele prind veste
Şi se mută în poveste.
Al. Florin Tene