De curând am primit de la prietenul meu din tinerețe, Ilie Vulpe, profesor și specialist în arhivistică, din capitala Banilor, o carte, semnată de el și Nicolae Mihai, intitulată “Un craiovean pe meridianele globului- Impresii de călătorie la cumpăna de veacuri XIX-XX“. Volumul, având 336 de pagini, (apărut la Editura ALMA-Craiova, 2007), prietenul mi-l-a trimis cu următorul autograf: “Familiei Țene cu prietenie veche, trainică și bazată pe considerație. Ss I. Vulpe, 20 mai 2020, Craiova.“, este structurat în șapte capitole: Studiu introductiv, Notă asupra ediției, Lista documentelor, Scrisori, Glosar, Abstract și Resume, inclusiv un mic album fotografic din epocă, conținând 32 de imagini un fel de memoria clipelor unor însemnări de călătorie.
Originalitatea și importanța acestui volum sunt precizate în câteva rânduri în ceea ce scriu autorii pe ultima copertă:”La sfârșitul secolului al XIX-lea, călătoria nu mai este doar un simplu voyage, ci a devenit un adevărat process cultural prin care întâlnirea cu celălalt operează deopotrivă asupra celui întâlnit și a călătorului. Globe trotter-ul nu este altceva decât variant deghizată a hidalgo-ului lui Cervantes, ce se îmbracă pentru o nouă aventură, în care descoperirea celuilalt înseamnă de multe ori și propria descoperire.“
Citind studiile de la început despre această carte, m-am adus aminte de „Iscusitul hidalgo Don Quijote de La Mancha”, satiră a literaturii cavalerești, imagine complexă a conflictului dintre real și ideal, care se înscrie printre capodoperele prozei universale , ne duce cu gândul la primii călători români dornici de cunoaștere, pe care nu-I putem numi nebuni, ci descoperitori de tărâmuri pentru cei lăsați acasă.În acest context îl putem numi pe Nicolae Milescu Spătaru, pe Dinicu Golescu, amintit în “Studiu introductiv” de autorii cărți de care facem vorbire, inclusiv pe Nae Vrăbiescu, olteanul, despre care Ilie Vulpe și Nicolae Mihai îl imortalizează ca un deschizător de drum în domeniul culturii moderne a călătoriei.
Cele 96 scrisori expediate de Nae Vrăbiescu din diferite colțuri ale pământului, meridiane, pe care se află diferite țări cu multiple tradiții, obiceiuri și univers etnografic, cuprind impresii și observații despre evoluția culturilor materiale și spirituale, moravurile și particularitățile oamenilor, a felului lor de viață și legăturile cultural-istorice cu spațiile spiritual limitrofe.
Majoritatea scrisorilor sunt adresate surorii sale, Polina,(1854-1944 ) căsătorită Vorvoreanu, adresândui-se cu regionalismul țațâ, care se folosește, ca apelativ față de mătușă, fiind un termen de respect cu care cineva se adresează, în mediul rural, unei surori mai mari sau unei femei mai în vârstă;se mai folosește regionalismul lele.Acesta este un termen alintător dat de un bărbat femeii iubite; mândră fiind un peiorativ, epitet pentru o femeie vulgară, lipsită de gust și de finețe; mahalagioaică.
Pentru realizarea volumului, autorii au copiat cele 96 de scrisori ale lui Nae Vrăbiescu, pe care cei doi istorici arhiviști le-au identificat în fondul Vorvoreanu, de la Direcția Județeană a Arhivelor Naționale din capitala Băniei, orașul Craioveștilor.
Călătoriile, așa cum autorii scriu în “Notă asupra ediției “, s-au desfășurat în perioada anilor 1895-1926, iar scrisorile au fost selectate pe ani, cu scopul ca cititorul să poată urmării desfășurarea călătoriilor de-alungul timpului.
Scrisorile au fost transcrise conform normelor academice ale limbii române, iar pentru a păstra “culoarea”, savoarea limbii și ”parfumul” epocii și al locurilor vizitate, au fost păstrate specificul fonetic, cel gramatical și lexical descoperite în scrisori.
Din “Studiu introductiv“ aflăm că acest globe trotter este fiul lui Constantin Vrăbiescu și al Anghelinei Vrăbiescu, iar fiul Nicolae Vrăbiescu, al noulea copil al familiei, s-a născut la 24 aprilie 1867, bucurându-se de o copilărie fericită în Craiova.Această familie a avut o legătură tangențială cu familia actorului Coco Demetrescu, tatăl poetului Ragu Gyr.
Interesantă este comparația dintre “varianta deghizată a hidaloo-ului lui Cervantes“ cu al lui Rosinantă (Rocín înseamnă în spaniolă un cal de povară sau o gloabă, dar poate însemna, de asemenea, but can also mean an illiterate or rough man. Există cuvinte similare în franceză (roussin; rosse), portugheză (rocim) și italiană (ronzino). Etimologia cuvântului este incertă.Numele calului este un joc complex de cuvinte. În spaniolă, ante are mai multe sensuri și poate fi un cuvânt de sine stătător, dar și un sufix. Un sens este „înainte” sau „anterior”. Un altul este „în față”. Ca sufix, -ante este adverbial în limba spaniolă; rocinante se referă la aspectul său de rocín. „Rocinante” urmează modelul lui Cervantes de a folosi cuvinte polivalente, ambigue, care este un aspect comun pe tot parcursul romanului.) și lumea, deja, mecanizată ce a mărit viteza dintre destinații. Citind cartea celor doi autori mi-a permis să fac o digresiune pe marginea călătoriilor ca obiectiv turistic și cultural.
Călătoriile pot îmbunătăţi calitatea vieţii, fiind cel mai bun remediu pentru a diminua oboseala fizică şi mentală. Este, de asemenea, un ajutor terapeutic pentru suferinţele sufletului, deoarece, în plus faţă de reîncărcarea bateriilor şi de oxigenare, vă puteţi pune ideile în ordine. În mod sigur, după ce aţi călătorit, nu veţi mai fi aceeaşi persoană.
Este bine să călătoriţi pentru a vă schimba „chipul” zilnic, să vă distraţi şi să vă exersaţi hobby-urile preferate. Este o oportunitate să vizitaţi prieteni vechi sau să întâlniţi oameni noi. Pe scurt, trebuie să călătoriţi atunci când primiţi semnale că este timpul pentru o oprire sau o schimbare. În general, persoanele care călătoresc sunt mai flexibile şi mai creative. Acest lucru se datorează faptului că o călătorie implică rezolvarea problemelor mici sau mari.
Unul dintre marii nutrienţi ai inteligenţei este să vă expuneţi la experienţe noi. Aceasta vă aduce noi cunoştinţe şi, în plus, vă obligă să rearanjaţi ceea ce ştiţi deja, să înţelegeţi şi să vă adaptaţi la ceea ce nu ştiţi. Unele studii ştiinţifice au descoperit că voiajele vă fac mai inteligenţi. Totodată, în timpul călătoriei vă confruntaţi cu provocări şi trebuie să deveniţi mai flexibili. Trebuie să vă adaptaţi la alte spaţii, obiceiuri şi dinamici diferite în afara celor obişnuite. Într-un cuvânt, aceasta vă scoate din zona dvs. de confort şi creierul ne avertizează.
”Călătoria este un exerciţiu cu consecinţe fatale pentru prejudecăţi, intoleranţă şi îngustarea minţii”. (Mark Twain)
Puteţi oricând să alternaţi zile de plajă sau activităţi în aer liber cu vizite la muzee şi pe site-uri culturale care vă prezintă istoria altor locuri, obiceiurile sau curiozităţile lor. Unele detalii ar putea fi păstrate în amintire chiar toată viaţa.
Un excursionist bun trebuie să aibă o minte deschisă şi dorinţa de a învăţa lucruri noi. Având curiozitatea de a explora diferite locuri, situaţii şi oameni, puteţi dobândi o mulţime de cunoştinţe şi abilităţi de interacţiune. Amintiţi-vă întotdeauna să profitaţi la maximum de această experienţă, pentru că nu ştiţi dacă o veţi mai repeta.
”Omul care a început să trăiască mai profund în interior, începe să trăiască mai simplu în afară”. (Ernest Hemingway)
Călătoriile sunt o modalitate de a cunoaşte alte moduri de trai, de a vă descoperi în situaţii neprevăzute şi totodată vă aduc multe bucurii. Călătoriile schimbă viaţa şi percepţia asupra lumii şi ar putea deveni o necesitate. Călătoriile ne ajută să învăţăm lucruri noi şi să avem alte valori. De aceea dorim să cunoaştem minunile planetei noastre, oricât de departe sau de aproape ar fi ele.
”Călătoriile sunt la tinereţe o parte din educaţie, iar la bătrâneţe o parte din experienţă”. (Francis Bacon)
Lecţiile pe care le oferă călătoriile sunt nenumărate, iar valorile pe care ni le oferă le putem aplică ulterior în viaţa noastră. Este foarte bine dacă tot ceea ce am învăţat împărtăşim cu vecinii noştri, şi acest lucru ne va îmbogăţi pe toţi.
”Călătoriile ne învaţă să fim toleranţi”. (Benjamin Disraeli)
Avem posibilitatea să cunoaştem cultura diverselor locuri vizitând, călătorind şi putem asimila ceva nou de fiecare dată. Prin experienţă personală învăţăm, iar viaţa ne este prezentată ca un grup de evenimente şi conexiuni personale ce curg într-o linie de timp. Cunoscând cultura altor popoare şi vizitând locuri frumoase, uimitoare, unele fiind creaţii ale naturii, realizezi că unele lucruri care anterior erau importante, vor deveni doar o mică curiozitate sau plăcere. Situaţiile neprevăzute ce apar în viaţă, vor fi stocate undeva, fără a afecta cursul vieţii tale. Înveţi că ceea ce este necesar este relativ. Trebuie să realizezi că eşti norocos că trăieşti, că vezi şi înveţi ridicându-ţi planul spiritual. Iar pentru asta trebuie să avem o minte deschisă să putem să ne punem în locul celeilalte persoane cu care luăm contact, pentru a putea înţelege punctul ei de vedere.
”Minţile sunt ca paraşutele. Lucrează numai când se deschid ”. (Thomas Dewar)
Vom învăţa că amintirile sunt create de oameni, nu de locuri. Acest lucru îl va spune un arhitect. Cunoscând alte culturi, absorbiţi-o, conectaţi-vă cu ea pentru a o înţelege. Fiţi conştienţi de moment şi de ceea ce trăiţi. Lumea este un loc incredibil, este un grup de culturi şi idei mai mult sau mai puţin bune şi trebuie să faceţi diferenţa.
”Călătoria te învaţă să spui la revedere fără durere”, pentru că la următoarea destinaţie vei cunoaşte noi persoane şi experienţe de neuitat.
O călătorie ar trebui să fie o necesitate pentru oricine. O experienţă îţi va schimba modul în care vezi viaţa şi lumea din jurul tău. Vei vedea totul mai clar, vei putea discerne între bine şi rău, iar cel mai important lucru este că mintea şi inima se vor deschide. Poţi fi mai sincer cu ceilalţi, iar lucrurile triste le vei putea trece mai uşor.
Pe scurt se poate spune că ”marea călătorie” a vieţii nu este altceva decât o excursie în sine, o cunoaştere a vieţii cu principiile sale corecte – bunătate, toleranţă, altrusim – ce ne vor ghida calea.
Însă, să revenim la subiectul cărții, al cărui conținut format din scrisorile lui Nae Vrăbiescu și fotografiile acestuia, care sunt adevărate memorii ale clipei, lărgindu-ne orizontul spre geografia deplasărilor personajului amintit, prin Europa Meridională, de Nord și Vest, o parte ale celor două Americi și nordul Africii. Autorul scrisorilor focalizează interesul spre peisaje, monumente istorice, incluzțnd și construcțiile deosebite și expoziții importante.
Unele scrisori sunt adevărate reportaje cu descrieri amănunțite, indicând ziua și ora, distanța în mile față de alte orașe luate ca reper, așa cum o face “ Pe Niger“ în 18 ianuarie 1901. În timp ce în țară eset înfiinţată prima sală de cinematograf din Transilvania, la Braşov. Este fondată banca Chiorana la Şomcuta Mare, judeţul Maramureş. Nicolae Iorga publică Istoria literaturii române în secolul al XVIII-lea (1688-1821), la Bucureşti, prima istorie fundamentală a literaturii române.Ovid Densuşianu scoate la lumina tiparului Histoire de la langue roumaine; primul tratat consacrat istoriei limbii române (volumul II va apărea în fascicule între 1914 şi 1938).Şt. O. Iosif publică ”Patriarhale”.Constantin Brâncuşi, era elev la Şcoala de belle-arte din Bucureşti, termină studiul anatomic Ecorşeul, pentru care este premiat cu medalia de bronz. Va fi expus la Ateneu în anul 1903. 1 ianuarie/14 ianuarie: Banca Naţională a României devine bancă cu caracter privat prin vânzarea participaţiei statului către particulari. În 13 februarie/26 februarie: Demisia guvernului conservator, condus de P. P. Carp. Pe 14 februarie/27 februarie: Se formează guvernul liberal, condus de Dimitrie A. Sturdza. În 17 aprilie/30 aprilie: Statul român cedează Bibiliotecii Academiei Române colecţiile Bibliotecii centrale din Bucureşti.La 1 iunie/14 iunie: D. G. Kiriac înfiinţează la Bucureşti Societatea corală „Carmen” pentru răspândirea şi cultivarea muzicii în popor (concertul inaugural pe 18 decembrie 1901). Pe 31 iulie/13 august: Se semnează la Constantinopol Convenţia comercială româno-turcă (intră în vigoare la 1 iulie/14 iulie 1902).La 4 septembrie/5 septembrie: Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român se întruneşte la Cluj-Napoca şi decide menţinerea în continuare a politicii de pasivitate.În 2 decembrie: apare la Bucureşti revista literară Sămănătorul. Apare până la 27 iunie 1910. A jucat un rol important în viaţa literară a vremii şi a constituit catalizatorul pentru înfiinţarea curentului ideologic şi literar care i-a purtat numele – Semănătorismul.
Toate aceste evenimente importante pentru țară se petreceau în timp ce Nae Vrăbiescu se afla la Cairo sau la Interlaken.
Cartea se închie cu 32 de fotografii, al-negru, realizate de autorul scrisorilor, imortalizând clipa pe unde a călătorit acest oltean cu o figură occidentalizată (vezi foto 1. )
Cartea celor doi istorici Ilie Vulpe și Nicolae Mihai se înscrie pagină importantă în istoria locală din marea enciclopedie națională.
Al.Florin Țene
*“Un craiovean pe meridianele globului- Impresii de călătorie la cumpăna de veacuri XIX-XX. “ de Ilie Vulpe și Nicolae Mihai, apărut la Editura ALMA-Craiova, 2007