La sfârșitul lunii martie a apărut cele patru volume ale antologiei de texte literare“Vis cu Nichita “, editată de “Ro.Cart“, București, 2020, sub egida Societății Culturale “ARTĂ; CULTURĂ; CIVILIZAȚIE“, ediție îngrijită de Anca Elena Călin.
Cele patru volume cuprind 175 de autori, în 2418 pagini, poeți și prozatori cu un scurt curriculum vitae și fotografie, urmate de creația literară, poezie sau proză. Numărul mare de pagini rezervate fiecărui autor, ne conving faptul de generozitatea Academiei Internațională de Literatură și Artă, sub care apar aceste tomuri, și intenția Societății Culturală Apollon-România că aceste volume să se constituie într-un barometru al literaturii române contemporane.
Aceste tomuri, fiecare conținând , în medie 45 de autori, în peste 600 de pagini, au apărut în cadrul Festivalului Internațional de Poezie”Zilele Nichita Stănescu “, ediția a XIV-a, 15 martie-15 aprilie 2020.
Antologie cu cele patru volume, se vrea un mare cerc, cum scria academicianul Mihai Cimpoi, în “Enciclopedia scriitorilor români contemporani de pretutindeni”, apărută la sfârșitul anului 2019, însă lucrarea de care facem vorbire se constituie, metaforic, într-o horă românească, perfect rotundă, în spațiul carpato-danubiano-pontic, în fruntea căruia, ca deschizător, se află Nichita Stănescu, urmat de George Călin, ambasador cultural-Convenția ONU pentru drepturile copilului din Geneva.
Citind lucrările publicate, pot să fiu de acord de ce spunea despre literatură C.S. Lewis: „Literatura se adaugă realității, si nu o descrie pur și simplu. Ea îmbogățește abilitățile necesare pe care viața cotidiană le cere și le dăruiește; și, din acest punct de vedere, ea irigă deșerturile în care s-au transformat deja viețile noastre.”
Calitatea literaturii române contemporane indică înălțarea spirituală a națiunii.Nu este o speranță, este certitudine. Literatura publicată în aceste tomuri sunt paginile unde se află creațiile ce explorează cele mai înalte și mai joase locuri ale societății noastre si a spiritului uman, unde găsesc nu un adevăr absolut, ci adevărul poveștii, al imaginației și al inimii.
Practic, toți autorii cu operele lor, cuprinși în aceste volume, merită enumerați, însă datorită spațiului mă rezum doar la unele nume, mai cunoscute în literatura română.În volumul I, din cei 45 de antologați remarc pe: Nichita Stănescu, George Călin, Zenovia Zamfir, Olimpia Sava, Nicolae Rotaru, Geo Călugăru, Any Drăgoianu și Gabriela Stanciu Păsărin. În volumul II din cei 46 de cuprinși în volum, îi remarc pe toți, însă, îi citez pe următorii: Thodor Răpan, Victoria Milescu, Elena Armenescu, Liliana Ghiță Boian, Florin Grigoriu, Radu Botiș, Calistrat Robu, Felix Sima și Constanța Abălașei-Donosa. Din volumul III, în care sunt cuprinși 40 de autori, menționez pe : Valentina Becart, Camelia Florescu, Ion Lazu, Ion Andreiță, iar din volumul IV, ce cuprinde 44 de autori, menționez, cu regretul că nu pot, chiar pe toți:Titina Nica Țene, Al.Florin Țene, Corina Matei Gherman, Arcadie Suceveanu, Marian Bărăscu, Maria Munteanu, Gheorghe Pârja, Ion Stratan, George Terziu și Mihai Bondac.
În ultimele luni au apărut în cadrul spațiului spiritual românesc, două mari lucrări, enciclopedice, una la Chișinău și alta la București, ce cuprind cele mai reprezentative lucrări ale scriitorilor români. Am remarcat că marile valori ale literaturii române contemporane se află în cele două lucrări monumentale. Acestea sunt adevărate cariatide ce susțin pe umerii lor bolta “palatului” spiritual al literaturii române contemporane. Acestea sunt speranță pentru viitorul neamului nostru, chiar dacă în prezent se confruntă cu o epidemie cumplită. Are dreptate Jean Moscopol ”Tot ce-i românesc nu piere. “
—————————
Al.Florin Țene