1. Cultura începe acolo de unde efortul omului de a depăși și stăpâni existența nemijlocită, de a introduce ordine rațională și organizare în fluxul experienței practice și al senzațiilor subiective, se concretizează în elemente mai mult sau mai puțin stabile ale vieții umane, întruchipări materiale sau ideale pe linia mișcării evolutive a societății.
2. Georg Wilhelm Friedrich Hegel spune în „Prelegeri de istorie a filozofiei „ tadus de D.D.Roșca: “Adevărul și binele sunt principiul, absolutul; și acesta apare în același timp ca scop pentru subiect, iar acest subiect ptetindereflecate, formare a spiritului, formare a gândirii în general, și să știi a spune ce este în general binele și adevărul. “
3. Orice progres pe linia creației culturale este, în primul rând, un progres al cunoașterii.
4. În creația științifică, de asemenea, în cea artistică, literară și mai ales în jurnalism, cunoașterea, reflectarea adecvată a obiectului supus investigației precede și condiționează făurirea unor valori culturale și de cunoaștere, menite a avea un rost în viața umană.
5. În propriile noastre nevoi, scopuri și năzuințe rezidă izvorul unității dintre gnoseologie și axiologic, prin care se caracterizează orice fapt de cultură.
6. Valoarea, momentul axiologic, adică raportarea rezultatelor cunoașterii la nevoile, trebuințele sau aspirațiile omului, aprecierea lor critică în funcție de interesele sociale umane.
7. Cunoașterea este momentul cognitive- ce reflectă mai mult sau mai puțin adecvat a esenței, legilor faptelor sau proceselor din mediul natural sau social, de ordin material sau spiritual, de natură obiectivă sau subietivă.
8. Creația este momentul creator, ca act sau process istoric, individual sau colectiv, prin care are loc prefacerea unor obiecte, procese, însușiri, legi etc. de ordinal realității naturale, sociale sau psihice în fapte sau valori de cultură.
9. Susan Sontag, scria în anul 1933:”Nu trebuie să știm care au fost intențiile personale ale artistului, tot ce e de știut ne spune opera și atât. “
10. Opera scrisă, articolul de presă, reportajul jurnalistic și literar nu este un bun al criticului, se desprinde la naștere de autor și străbate lumea singură/singur, ruptă de puterea acestuia de a-l controla sau de a-i impune ceva. Opera de care facem vorbire aparține publicului cititor. Concluzia este că există semnificații în artă.
Al. Florin Țene
*Din ciclul “Sens și Contrasens în înțelepciunile pentru ziariști“