Adriana WEIMER: COVID – un dușman nevăzut (poezii)

TRĂIM IREAL

 

Trăim ireal

vremuri ce au devenit brusc

ireale!

 

Izolați

în lume,

în țară,

în casă,

în noi înșine

 

ne-ntrebăm mereu și mereu,

pe noi înșine

și unii pe alții:

 

De ce?

Cum?

Până când?

Ce va fi?

Incotro?

Cine?

 

Și fără vreun răspuns,

 

retrăim

istoria de groază

a omeniirii

de acum un veac,

de acum un secol

ce-a pus punct

atâtor vieți,

ca și-acum,

înaintea vremii lor!

 

Vom privi și vom vedea

ce nu ne-a privit

și ce nu am văzut la timp!

 

Vom asculta și vom înțelege

ce n-am ascultat

și am înțeles prea târziu!

 

Inimile de piatră se vor topi

și inimile calde vor îngheța

nemângâiate și triste…

 

până când se va deschide,

din afară înăuntru,

Lumina.

 

 

UN DUȘMAN NEVĂZUT!

 

Cum să înțelegi

liniștea străzii

și vacarmul știrilor disperate

din sufrageria ta?

 

Viața cu 180 de grade

în sens invers

acelor de ceasornic?

 

Liniștea neliniștii

din noaptea-zi

și ziua-noapte?

 

Răceala din gânduri

când primăvara

te răsfață-n culori?

 

Timpul comprimat

în ceasornic

și clipa dilatată-n priviri?

 

Calendarul cu cifre

cuminți ordonate

și cifre haotice

vorbind despre morți?

 

Vieți până ieri prea tunate

și vieți răvășite

de durere și frică?

 

Știrile-bombă de ieri,

ceremoniile fastuoase,

azi tunuri, izolete, măști

și mănuși de cauciuc?

 

Cum să înțelegi?

Cum să te lupți?

Cum să învingi

un dușman nevăzut?

 

 

„STAȚI ACASĂ!”

 

Am învățat

pe de rost

durerea zilelor

și tăcerea din priviri,

 

când timpul

s-a oprit în loc,

în suflet,

în minte,

 

clepsidrele s-au spart

rând pe rând

 

și ceasurile-n izolare

au ruginit

la ore deja trăite.

 

„Stați acasă!”

se aud pretutindenea voci.

 

„Stați acasă!”

 

Timpul

s-a oprit

în locul vieții

ce așteaptă să fie!

 

 

PREA DE APROAPE

 

Stau

în loja

sufletului meu,

 

văd totul,

simt totul,

 

uneori

prea de aproape!…

 

 

SUFLETUL POEZIEI

 

Ne întoarcem

în sufletul Poeziei

ca-ntr-un refugiu

 

tu și eu,

 

dintr-o lume prea gri

într-o lume-curcubeu.

 

Ne întoarcem

în sufletul Poeziei

ca pe un tărâm al făgăduinței.

––––––––––-

WEIMER Adriana, născută la Lugoj, judeţul Timiş, România, în 13 februarie 1968. Poetă, eseistă, bibliotecară (Biblioteca Municipală Lugoj), jurnalist cultural, promotor cultural. Membră a Uniunii Scriitorilor din România (Filiala Timişoara); membră a Societății Ziariştilor din România; membră a Societăţii de Ştiinţe Istorice din România;  redactor la publicațiile lugojene: „Monitorul de Lugoj”, „Actualitatea literară” şi „Actualitatea”; secretar general de redacţie la revista „Sintagme literare”; redactor şef la revista „Unirea” și la RTV (Viena). Studii: (1) Universitatea de Vest Timişoara, Colegiul de Institutori, Secţia Desen; (2) Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei; (3) Universitatea de Vest Timişoara, Facultatea de Ştiinţe Politice, Filosofie şi Ştiinţe ale Comunicării. Masterat: „Sistemul Info-Documentar în Context European”. Volume de poezie: „Drumuri în noi” (1997); „Profund” (2000); „Infinita Iubire”(2005); „Clipa – Infinit” (2009) „Un cer de cuvinte/A sky of words/Ein Himmel voller Worte/Un cielo di parole/Un ciel de paroles (trad.: A.D. Cruceanu; Hans Dama, I. Sîrbu, E. Ghiţă) (2012) toate la Editura Marineasa; „Memoria frunzei” (2010) la Editura Anthropos; „Cuvântul din cuvânt” (2017) la Editura Eurostampa, Timişoara; „Lumină de stea” (2018), Editura Eikon, Bucureşti. Premii: Premiul III, Concursul Naţ. „Pana de aur” Dej, 1984; Premiul Ziarului „Drapelul Roşu”, Concursul Naţional de Poezie Contemporană „N. Stănescu” Timişoara, 1986; Premiul Revistei „Dacia Literară” Iaşi, Concursul Naţional de Poezie „N. Labiş” Suceava, 1995; Premiul II, Festivalul Naţional  „Orfeu” de Poezie Ardeleană de după 1989, Cluj-Napoca, 1996; Menţiune II (1997), Premiul Ziarului „Unirea” (2003) și Premiul III (pictură, Portretul lui L. Blaga; 2004), Festivalul Internaţional „L. Blaga” Sebeş-Alba; Premiul I, Festivalul Naţional de Poezie „N. Stănescu” Timişoara, 2003; Premiul II, Festivalul Internaţional de Creaţie Literară Religioasă „Lumină Lină” Timişoara, 2004; Premiul III – Cartea Un cer de cuvinte, și Menţiune Specială – poezia Lumină de stea, Premiul Internaţional de Literatură „Corona” Italia, 2017. (George ROCA, Rexlibris Media Group, 19 mai 2020)

 

 

 

 

Lasă un răspuns