Adriana Scărişoreanu – Buzad: În ceas de suflet (versuri)

 

Sofia

 

Rodirea îndoielii

Răspunsul întrebării

Ajuns în ceasuri tulburi-

Clipe dintr-un veac

Al conversării cu sine

În oglindirea celuilalt…

Convertirea la Viață.

 

 

Ardere

 

Între vară și iarnă –

Rodire de dor;

Pecete albă

Din ramuri de suflet

Împletite

În culori de povară.

 

Profan,

Cu o atingere ai curs în simțuri,

Privire cu sensuri ascunse –

Și-ntr-un joc de cuvinte

Am ars chicotind,

Detaliu și umbră…

 

Uman,

Răscolind universuri

Prin graiuri de dor

Ne scufundam în abisuri,

Zburam mai ușor…

Mistic,

Înălțând rugăciuni,

Tainic strigam

Cuvinte ce n-au putut fi realități..

 

Vijelios,

Visul s-a spart

În frânturi de suflete.

Patosul cuvintelor

Arde mocnit

Și-n furia clipei

Ne regăsim depărtările…

 

 

 Chemare

 

Alungă-mi demonii c-un psalm!

Primește-mă să-ți fiu apostol casei!

Îmbrățișa-voi fiecare rană

Cu inima de lacrimi înnoită

Din ochi curge-vor râuri

ce vindecă-ntristarea

și teama de adâncuri.

 

 

 Nerostire 

 

Dorirea inimii

N-o știe pana,

Dorul sufletului

Nu cade în cuvinte –

Le știe doar Treimea,

Căci rădăcini adânci au ele

Înfipte printre aștri

Dintru-nceput de veacuri

Îngemănare de visuri.

 

 

 Oglinda fermecată

 

Mi-ești a sufletului rană și bandaj

Sevraj incontestabil –

Drog din depărtările propriei ființe –

Liman și adăpost

Insomnie și vis

Oglindă fermecată:

Mi-ești TU și-mi ești EU,

Hău și înălțime,

Binecuvântare-blestem.

Te caut, te cer si te-alung

Privește-mă! Ceartă-mă! Uită-mă!

Te privesc, te cert si te chem

Rătăcește-mă la tine în suflet,

Regăsește-mă-n visuri de-o viață…

 

 

Dans

 

Dansăm cu sufletu-n palme

Tangoul umbrelor noastre

Și valsul luminilor coapte –

Din răbdarea simțămintelor, roade.

 

 

Noi

 

Ți-am fost prea mult eu

Mi-ai fost prea mult tu

Până când prea mult

tu a devenit eu,

Prea mult eu a devenit tu

Un preaplin de eu şi tu

A devenit noi 

Prea mult sau prea puţin

Din dor de tine,

De dragul meu, de draga mea

A devenit preaplin

De dorul nostru

Arzând mereu

În mine și tine,

În eu și tu,

În noi,

Spre-a noastră veșnicie…

 

 

 Răni

 

În ceas de suflet,

În fiece clipă,

Rana ta nouă mă doare –

Propria-mi rană adoarme.

Strigătul meu se disipă,

Plânsu-mi recită un psalm –

Rănile-ți vechi deschise mă dor

Mai mult decât propria-mi viață.

––––––––––

Adriana Scărişoreanu – Buzad

24 iunie 2020

Lasă un răspuns