E prea târziu
e prea târziu în poezie
cuvintele cu care m-am iubit
s-au frânt
mă doare ideea de tine
din iarna aceea când îţi puneai ninsoarea
în buzunarul meu de la suflet
şi-ţi atârnai un gând de colţul lunii
şi degetele noastre se-mbrăţişau
în asfinţit
şi ochii de ger se albăstreau până când
ne spulberam iubirea
în vânt
şi-ncepea să ningă frumos
peste desfrunzirea noastră
la tine ninge-acum
în gros covor
te-aşterni la mine-n suflet
înveleşte-mă
se face tot mai frig
——————–
Adriana POPA
Timișoara
20 ianuarie 2019