COLONIALĂ
…Sora mea Vitregă – văzându-i pe
Servitorii noștri Negri – pe
Bunii noștri Servitori Negri – continuând să deretice
liniștiți – prin Ogrăzi și prin
Case – CA ȘI CUM NICIUN CORB NU-ȘI
VIBRASE – PESTE EI – VESTEA FURTUNII DE
MOARTE (…Negrii Oameni continuând A FACE – senini – cu
UNELTELE SFINTE – intrate în
Carnea Mâinilor – a Ochilor și a
Trupurilor lor de
Abanos – Lucind în Sudoare – …UNELTELE LOR SFINTE – una
făcute – cu Mâinile – Ochii și
Trupurile lor de Abanos…) – …văzându-i Sora mea
Vitregă – pe
Servitorii noștri Negri continuând
să-mplinească – prin Ogrăzi și prin Case (cu
Carnea și Uneltele lor
Sfinte – întrepătrunse!) – tot ce se
Cerea – în Legea și
Liturghia unor
Tărâmuri Vii – ale
Bunei Cuviințe – înăbușind în ei orice
Rază Firavă de
Bocet – deși primiseră
TOATE VEȘTILE MORȚII NĂPRASNICE – ALE
NEAMULUI LOR – în Focul
Dement – în Dansul Satanic al
Războiului – ținând de
Nenumărabile Vecìi… – …Sora mea Vitregă
(…cu Chipul Luminat de-o
Minune în Curs…) – mi-a șoptit la
Ureche – ca-ntr-o Minunată și Îngrozitoare
Viziune – mi-a șoptit ca-ntr-o
Incantație (…auzită de
dincolo de Stele…):
”…fără nicio îndoială – acești Bieți
Oameni au ajuns – ÎN SFÂRȘIT – la Străfundul
Nenorocirii – Străfund Învârtejit – Cumplit
Întunecat – și de la care Străfund
nu te mai poți întoarce – decât
Înțelept – Împăcat întru
Vecie – și
Orbitor Luminat”…
…așa și era: deci – m-am alăturat – tăcut și
grav – liniștit – lor – Bunilor noștri Servitori
Negri – din Ogrăzi și din
Case: am pus – și eu – Mâna pe
SFINTELE LOR UNELTE – și am început să
deretic – să trudesc – întru
Desăvârșit Senin – simțind cum
Mâinile – Ochii și
Trupul meu – devin una cu
SFINȚENIA MUNCII
UNELTELOR…
așa și era: SIMȚEAM – CRÂNCEN – CUM SE
POGOARĂ TOȚI
CORBII LUMII – PESTE MINE – ȘI N-AU CE-MI
RĂPI (…căci Sufletul meu nu se
Vede…nu s-a văzut
Niciodată…) – dar – totdeodată – la Temeliile
Tăișului Zărilor – fulgerau – în fața
Ochilor-Mei-Fără-Carne: Porțile de Diamant ale
Cerului – dincolo de orișice Nevoie de
Suspin – dincolo de Orice
Înlănțuită – Nevoie de
Libertate…
…acum – se-ntredeschideau Porțile de
Diamant ale Cerului – către Viziunea mea din
Copilărie: Lacul de
Lumină – Brăzdat
Ritualic – de Regine-Lebede – Lacul de
Lumină – de la Poalele unor
Munți Însoriți – unor Munți
Nevăzuți – decât de
Ochii mei – înlăcrimați de cea mai
Absurdă și mai
Uriașă – Dumnezeiesc
Invadatoare – dintre
Posibilele Bucurii date
Omului – spre
Învățul Extazului Celui Dintâi…
…Servitorii noștri Negri – fără niciun
Cuvânt – m-au primit între Țărmii
Străvezii – ai
Nenorocirii și ai
Copilăriei Sufletului
Lumii…
…de la Servitorii noștri
Negri – am căpătat – printre
Extatice Lacrimi de
Inexplicabilă Bucurie a
Deznădejdii: PRIMA MEA
ÎNALTĂ ÎNVĂȚĂTURĂ!
…în unele Nopți – fără Lună – Servitorii noștri
Negri scot Fum pe Nas – și
Flăcări pe Gură – ca
Balaurii Subpământului – Cel
Divin-Înțelept și
Tainic…
EXASPERAT
m-am uitat – exasperat – la cei Doi
Infractori Cosmici (Unul de Zi și
Unul de Noapte!) – care fuseseră
prinși – apoi
aduși – de Poliția Stelară – în
fața mea:
Infractorii Priodici – care
umblaseră la ”Dosarul Cărților Mele ” – având în
El – Prorocirile mele – și
pe toate – le eliberaseră – le
zburătăciseră – de pe Hârtie – spre
Lumi (și retur…) – întru Gigantic-Asasina lor
Împlinire
îi privesc – mohorât și
neputincios – pe cei Doi
Demenți Ciclici: de-acum
Totul se va urma – se va
împlini – întocmai după cum am spus și am
scris – eu
”Acolo”…
…dar eu le pusesem – de Gât
Prorocirilor mele – Bolovanii Neputinței de a fi
citite și eliberate spre
Bezna Înțelegerii
lor…
acum – asta-i: ”Apocalipsa după
Botez” a-nceput – și Nimeni din
Univers – n-o mai poate
opri…
Infractorii Cosmici vor fi aneantizați – Ciclic – prin
însăși Făptuirea lor – vor fi
aneantizați – zdrobiți și
pulverizați în Concasorul Sorții și al
propriei lor Fapte
Demente (…conforme – adică
Tradiției…)
…Grădina Zoo-Cosmică își eliberează – astfel
Tigrii-Zilele Divine – spre Panterele-Nopțile Divine – Nopțile
Divine-Pantere spre Tigrii-Zilele Divine – de fiecare dată când
Demiurgul suspină – între Ciclurile:
Ultimul Necunoscut – și
Ultimul Provizoriu – ale Fiecărui
Manvantara[1]…!
SUNT SINGUR – NU-NGENUNCHEAT – DAR SCHILODIT
sunt singur – nu-ngenuncheat – dar schilodit
de-Aducerile-Aminte – ce năvălesc în Valuri
(…îmi năvălesc prin Răni – ca-n Vaste Baluri…):
n-am fost iubit – nu am iubit – prea îndesat urâi pripit
am înotat Oceane: nu m-am atins de Maluri…
Dureri m-au ostenit – iar Nerecunoștința
m-a doborât – pervers – din Piscuri-de-Visare…
pot – de pe-acum – la Cap să-mi pun o Lumânare:
nu ești sfruntat: te-a sugrumat Știința…
…e mult trecut de Miezul Nopții: Lacrimi
făr’ de folos – mi-au sufocat Credința:
căci în Plămada-mi – Frunte fosta-mi Umilința
și Lovituri Continue – ”FĂRĂ CRATIMI”…
cerșesc pe Drumul Nesfârșit al Firii
Regeștii-mi Megieși își primesc Musafirii:
eu sunt Calic în Calea Razelor de Lună
nu voi primi – măcar – o Veste Bună…
…n-avui Părinți – n-am Rubedenii și nici Liniști:
tot caut – Șarpe Hulit – Găuri – să mă ascund prin Miriști…
N-AM ÎNȚELES NIMIC – NIMIC – DIN VIAȚA ASTA
n-am înțeles nimic – nimic – din Viața Asta
decât că are Fìride – Bezne-n Cotloane
Ascunzători de tine însuți – Grotești Toane
și Labirinturi de Arcane și Capcane – -n Coasta
Morții – care-o-nsoțește – amuzată – spre Fruntàrii
pân’ se-ntâlnesc la Hat – lovind cu Fier – precum Plugarii…
stau – umilit de multe Ne-Nțelesuri – trist și slab
sub Lemne ce-mi vor arde Amintirea – un Năglab…
e Noapte-n Viață – Noapte e și-n Moarte
nu mai e mult până va fi Prea Greu Departe…
poate n-aș sufoca Nădejdea – dacă n-aș urî
toată-Omenirea – dar și Zeii: complici ce vor târî
în Neființă – toată Truda-mi Oarbă – Cumplita Osteneală
de a cinsti – nedrept – pe Sclavii-de-Dârvală…
CĂLĂTORUL SPRE LUMINĂ – GREU TRUDIT
Călătorul spre Lumină – greu trudit
va ajunge – dintre toate – la un Schit:
e Schitul de Tămâie – din Poveste
și Călătorul când mai e – când nu mai este…
văd Munții și mă tăvălesc în Ierburi ‘Nalte
de pretutindeni – Focurile-ncep să salte
căci simt cum Zânele se pregătesc de Bal
Matrozii Vieții se-ndârjesc în Vâsle: vin spre Mal!
…eu – Călător fără de Zare – popas făcut-am pe Tăpșan:
nu mă mai simt nici Singur – nici Schilod – și nici Golan…
pogoară Mâini de Crist – din Toiul de Lumină
și-mi potrivesc Arìpi – pe Umeri-Focul-de-Hermină…
…sunt pregătit – în Noua Lume – Ucenic de Regi:
deci – strădui-m-oi să învăț Cântece-Ntregi…
SORĂ MĂTRĂGUNĂ
Soră Mătrăgună
mie – Mumă Bună
du-mi Duhul în Lună
în Luna Străbună:
acol’ va zăcea
Lumina-l răcea:
Duhul meu de Gheață
Bezna îl răsfață…
NU TE DA – NU TE LĂSA
nu te da – nu te lăsa
de-or veni – pe Urma ta
Trei Păcate fără Șa
și-un Păcat Împărătesc
(…Râuri-Bezne se-mpletesc…)
nu te da – nu te lăsa
a murit Mireasa ta:
Luna-i doar o Șoaptă-n Cer
Soarele – un Gust de Fier!
…nu te da – nu te lăsa
Crist – pe Cruce – iar va sta:
vei fi Rana Lui Adâncă
și Corabie – și Stâncă!
…nu te da – nu te lăsa
chiar de vezi vreo Zână Rea:
treci și Val și treci și Zare
ajungi la Lumini de-Altare!
MÂHNIT ȘI CRUD – SPINTEC – ZORIT – DIHORUL OMENESC
mâhnit și crud – spintec – zorit – Dihorul Omenesc:
tot ce nu se-armonizează cu Psalmi arzând Ceresc…
Plugar și Gâde – în Văzduhuri – am binecuvântat
doar Cântecul de Cununie: Tronuri de Împărat!
în Holda Sfântului Cuvânt intrai cu Seceri de-Aur
cu Nicovale-Diamante și Meșteșug de Faur:
Hristos mi-e Ucenic și Frate – semnat pe orice Carte
prin care fac – din Ape: AER! – …din Foc: CRINĂ CETATE!
…așa-i ACOLO: Dumnezeul ți-e – iar – Învățăcel
și orice Rană și Durere o-mparți – senin – cu El!
…nu mă chemați: am Slujbă Sfântă pe-Ogorul Selenar
nu pot să-L las pe Crist – pricepe! – -n Eoni: SINGUR PLUGAR!
…vom isprăvi – până-n deseară – Cetatea-Cea-De-GRÂU
iar Duhul nostru s-oglindi-va-n ICOANA DE LA RÂU!
URECHILE MELE
Urechile mele au deprins (…și-l exercită
entuziast și
umilo-febril!) – un
”job” strașnic: SĂ SE PLEOȘTEASCĂ
mereu!
de-o viață
întreagă – îndeplinesc ele acest amarnic
”job” – încât
PLEOȘTIREA a devenit
”a doua lor natură” – și
dintr-o oarecare
”Profesie Pleoștitoare” – au transformat-o în
singura lor Rațiune de
a se ține de
Capul meu!
DE FAȚĂ CU „DOMNUL GENERAL”
L-am întâlnit pe Dumnezeu : slujea o Liturghie
nu avea Timp să îmi acorde – cât de cât – și mie…
stăteam mâhnit – sub Raza Lui: semănam a Momâie…
…și mă uitam – în sus – la Plopi: cât Frunza-o să rămâie ?
dacă nici El nu are Vreme să bage-n seamă Lumea
(…căci a creat-o – pieptănat-o – i-a arătat Pășune…)
la ce-ți bați Gura – -n van – cu Semeni – Plèvele cele multe
și-aștepți – boldind din Ochi – atenți să te asculte ?
deci – pentru cine cânți – Scripcare – cu Dibla-ți Rablagită ?
cât e de ocupat Slăvitul – poa’ s’ facă…Meningită…!
…cânt pentru Ape și Izvoare – cânt pentru Munți și Vânturi:
acolo văd Neliniști Multe – și Adâncate Gânduri…
…și – cine știe ? – într-o Pauză-a Delirului Sacral
va auzi vreo Notă Sfântă – și…”Domnul General”!
LA COLȚ DE STRADĂ
la Colț de Stradă – singur îmi vând Droguri
să mai uit de Lume – să mai uit de Focuri…
tare-i bine să călătorești – Singur – spre-alte Lumi:
e mai bine chiar decât la Casa de Nebuni!
de-atâta Mizerie Divină – de Perverși Cerești
ajuns-ai să vrei doar Drum să cucerești:
e atâta Bălegar în Sentimente
Diavoli te-nconjoară – mii de regimente!
vino spre o Zare a Beției – Crin-Bonomă
vino să dai Mâna – pașnic – cu Orice Fantomă:
nu vei mai afla Onoare – Altruism – decât la Morți
hai – veniți cu mine – lăsați alte Sorți…
…s-a făcut Lumină: să îi fie-n Nas
Zeului de Lână – Nesimțit și Gras!
DESLUȘIRI
(altfel de rugăciune…)
Tu ești Dumnezeul Milei – Îndurării și
Iubirii – dar când mă
lovești – eu – întâi și înainte de
toate – te-ntreb
mâhnit și
mirat:
”-de ce mă lovești – dacă Tu ești
Dumnezeul Milei – Îndurării și
Iubirii ?”
de ce să pierdem
vremea – eu slăvind în Tine – ceea ce
Tu ești – și
știi bine că
ești…și știi că știu
și eu… ?
viața mea e scurtă – laudele mele
și ele – sunt
scurte și
inutile: ori sunt
lingușitoare – ori repetându-Ți ceea ce
Tu deja ai înălțat – imuabil și
Etern – în ființa Ta – și
știi asta…precum știi că
știu și eu…
hai – Iisuse Dumnezeule-Unu – să nu pierdem
infinitezimala mea
viață – cu
ploconiri – inutile
grețos-convenționale – și – mai bine și mai
folositor – pentru amândoi: să
deslușim Umbrele Cele
Adevărate – discutând – amândoi – despre
alte Dureri – Nedumeriri – Noduri Gordiene ale
Sorții Omului (…și ale Zeului…) – da – să
discutăm – febril – și despre altele decât
Cele ale
Mele…
…eu nu Te răstignesc – prin
faptele mele – ci mă
alătur Ție – pe Drumul
Calvarului: amândoi – sub Greutatea și
Ascuțișul Crucii – icnim
Sângerăm (eu – pus în locul dobitocului de
Simon din Cyrene!) – dar – ca să
Uităm – cât de cât – de
Truda Urcușului – mai și
tăifăsuim:
de una – de alta – până
vine ceasul când – cu adevărat – simt
Nevoia de a Te Slăvi – căci
Pipăi – sub
Cruce – un al
Treilea umăr – acela al
MORȚII – prin care
Tu mă slobozești – Generos și
Altruist – de sub
Toate Durerile
Tale – și ale
Lumii – care au fost
mereu – și ale
mele…
*
eu nu am fost prea
plângăcios – de felul meu: când
am început să citesc în
Cărți – plângeam
Personajul – mie drag – care
Murea Frumos – la
Ceas Sortit – sau – dimpotrivă
revoltător murea – fără păsarea
nimănui…
dar – cea dintâi
oară – am plâns când
NU știam să citesc în
Cărți – și Mama mea mi-a
Povestit – mâhnită și
cu ochii umezi – despre
Răstignirea Ta – și
simțeam – aproape Orbit de
Durere – că
toată Lumea plânge – dimpreună cu
mine…dimpreună cu
ea…
RÂNDUIRI CELESTE
Cel-de-Sus să facă bine
a mă înzestra – cât mai
degrabă – cu o pereche de
ARIPI URIAȘE – care să aibă Timp de
Funcționalitate Nedeterminat – căci
Trenul de Aterizare mi s-a
stricat de tot – și
definitiv
apoi – tot Ăla – să mă
bage în Ceata Pestriță a
Heruvimilor – ca să pot face
oleacă de
Dreptate și
Rânduială – atât în
Cer – cât și pe
Pământ
pe Pământ – treaba-i
oablă: trebuie rasă
de tot – și pentru
vecie – toată Specia
Umană – și înlocuită cu
Specii mai puțin
Dement-Bestiale – cu Specii
cât de cât – Morale – Smerite Frumosului
Senine – Curate – Îndelung Răbdătoare de
Libertate…
în Cer – trebuie puși Doi
Heruvi – unul de-a Dreapta și altul de-a
Stânga Marelui Năuc
Dumnezeu: când Îl apucă – iar
vreo Criză Violentă de
Prostie – să-i dea – fiecare
Heruv – câte Doi Pumni
Strașnici – în
Cap – spre ”a-l pune
iarăși – pe șine”… – …până la
Următoarea Criză: e obsedat – Dement și
Fără Sațiu – de
Ziua a Șasea a
Creației: și tocmai ASTA trebuie
să i-o scoatem din
Creierașul Lui – cel
Veșnic Infantil – cu totul Imprevizibil
Infantil …
…dacă nu – o Mână de
Trotil! – și…Alt Dumnezeu
la Rând – să intre-n
Feredeu!
Îi testăm pe
Toți – și – la urmă
tragem Concluziile de
Rigoare – conform Realităților în
Vigoare!
PUNCTE ȘI LINIE
m-am uitat – chiorâș – la
PUNCTUL DE VEDERE: nu arăta
deloc bine: parcă ninsese cu
Mucegai și cu
Țăndări de Supernovă…
atunci – am schimbat (împingându-l în
planul doi) PUNCTUL DE VEDERE – cu un
PUNCT DE AUZIRE: nici așa nu era ceva
grozav: parcă plouase cu
Curve și
Codoși…
atunci – am tras de sub masă
PUNCTUL DE ȚINTIRE CU INIMA – și – pe loc
am și scos Revolverul: când
l-am descărcat – bubuitor – GLONȚUL-INIMĂ
a trecut prin toate
Soiurile de
Puncte – spulberându-le și
reamenajând Spațiul Cosmic: realizasem o
Dominantă și
Imaculată Linie: orbitoare – Tăcută și
Înțeleaptă : o
LINIE DE
A-TOATE-UNIRE…!
…da – abia așa – toate erau
aerisite – senin
mântuite: abia așa era
IDEAL!
PENTRU PRIMA DATĂ
pentru prima dată – văzui Pădurile
pentru prima dată – văzui Munții și Zgurile
pentru prima dată – auzii Păsări și Ciori
pentru prima dată – întâmpinai Îngeri și Duhori
pentru prima dată – mi-am dat seama că ACOLO-i AICI
pentru prima dată – Aripile-mi s-au chircit și-erau mici
pentru prima dată – am auzit Cearta dintre Greiere și Furnici…
am trecut – cu bine – Praguri Înalte și Zări
am stins – una câte una – Trecute Lumânări…
acum – în AICI-NOU-NĂSCUT și Fercheș Înzăuat
am pus Mâna pe-o Spadă de Foc Ne-ncercat…
…poate va fi mai bine ca-n PĂRĂSITUL ACOLO…
…dar un Clopot Noptatic mă corectează: și-AICI voi cânta SOLO…
ÎNTÂLNIREA CEA SFÂNTĂ
Țapinarii Vechi din Munte
văd Cerbul cu Corn în Frunte:
Inorog Împărătesc
Zeii – holde – se feresc…
Ciobanii de pe la Stâne
grăiesc – serile – cu Zâne
apoi se-nsoară cu Luna
Carte scriu – cu Stele – -ntr-una…
…Bacii au venit la mine
Vatră le-nchinai – cu Bine:
Ei – în jurul Focului
descântă Norocului
Țării Inorogului!
…mi-au venit Părinți – Străbunii
Voievozi – Fruntea Cununii
la Sfânta Vatră-a Minunii…
iar Martiri – cu Răni pe Cruce
îmi fac semn – iar eu m-oi duce…
m-oi duce-n Furtuni de Raze
dincolo de Gând ori Fraze
cu Zimbrii și Pàjura
mi-oi ‘tâlni – iar – Patria:
curată precum Helgea!
sub Ageazma Neamului
scrie-oi Cartea Hristului:
Slove din Făclia Lumii
vor da Foc Nopții – Genunii
renăscând – iar – Veșnicia
Cuvânt mântuind – și Glia…
…cu Fărtații Cei Cărunți
vom ceti Crucea din Frunți:
cu-Inororogii-om îmbla
toate din Cetina mea
la Izvor s-or înturna
(…adică – la Scripca mea…!)
…eu numai ce le-oi păzi
(…Brad ce sunt și Brad ce-oi fi!)
să nu s-aprindă de Zi:
să se lecuiască-n Noapte
cu Rane Sfinte – cu Șoapte
Rânduri de Cuvinte Coapte…
…Sânge de Serafi de-asculți
aduci – în Rai – Sfinți Desculți
aduci Valahi de sub Jaruri:
Limba le-o faci Munți-Hardealuri
Rai de-Arìpi – Lebede-n Valuri
Crini în Grădini fără Maluri!
NU CLĂTINAȚI – NU PRĂBUȘIȚI MINUNILE – -N GRĂDINĂ
(22 Mai 2020 – Soției mele, Elena)
nu clătinați – nu prăbușiți Minunile – -n Grădină:
dac-ați trecut de Poartă – voi n-aveți nicio Vină:
Flori de Neant – în Tufe de Vecie…
…și – uite cum se iscă Parfum de Iasomie!
ascultă-Arìpa Hulubului cum cade:
se dezvelește Înger – colò – lângă Arcade…
nu-i Cer – nu e Pământ: e-un Foșnet de Vigoare
din care s-or ivi – tăcut – Lumile Viitoare…
…m-așez sub Sicomorul – ce-și zăngăne Comori:
privesc Lebăda Săgetată – cum suie printre Nori
privesc Graalul – cum seacă de Miracol
cad – istovit: Vestiri mor în Oracol…
…o – Bună Dimineața! – ce mulți sunt Musafirii!
…de fapt – sunt Bejenarii – goniți din Raiul Firii…
*
…în Stoluri se întorc – din Veci – toți Trandafirii!
pe undeva – din Bezne – Golgòta iar învie:
Crist a-nceput – cu Glorii – Cartea-ne să ne-o scrie…
Cabìrii-de-Funingini – singuri în Covălie
zoresc – pe Nicovale – TRUP-DE-AMETIST: SFÂNTĂ DEMIURGIE!
N-AM ÎNȚELES NIMIC DIN VIAȚA ASTA
n-am înțeles nimic din Viața asta
decât că are Fìride – Prăpăstii
Ascunzători de tine însuți – Bezne
în Labirinturi de Capcane – făr’ de lesne…
…un Rătăcit ? – un Condamnat ? – sau un Mort Viu ?
oricât m-aș zbate – tot nimic nu știu
iar Oameni nu-s în jurul meu – decât să scuipe
să-mi spargă Clopotele unei Vieți Cernute…
Lepros în Catedrală – făr’ de-Azil
scriu – peste Sfinți Pictați – Sonetul meu Fragil…
Zeii – cu Spatele la mine – au uitat:
chiar și-un Nebun – e tot un Duh creat…
…trăsnit – deja – am fost: acum – Cenușă
strângeți-o binișor – deschideți Ușă…:
zvârliți-o Zeilor – ca pe-o MĂNUȘĂ!
…Tot ce s-atinge de Cenușa mea
nu se mai face Om: orbește STEA!
CE FALS E TOTUL – PE AICEA! – CE LUME DE PITICI!
(spre Stadiul Planetei Spirituale VULCAN)
ce fals e Totul – pe Aicea! – ce Lume de Pitici!
minți Moartea – înfunzi Viața – cu Avocați a Crimei
destrami și Inima-Armoniei – și Calea Sfântă-a Rimei
agăți de Coarnele Coroanei – Regi alduiți…Limbrici!
mânjește Cerul cu Fecale – înghite Trandafirii
și vei obține Harta Scârnei: Fiica Nemărginirii!
ucide Oamenii cu Gândul: un Fulger și…Cenușă!
așa vei dobândi Graalul – iar în Neant: O UȘĂ!
toți Zeii Derbedei să piară – și – fără Testament
azvârle Hoiturile Sfinte – -n Mocirla de Ciment!
iar Lumănările de Ceară să-ți fie NOI MATROZII
adică SUCOMBAREA MORȚII: căzuți fi-vor Nerozii…
…acu-i CURAT în Lumea Nouă ? – poți trage – -aici – un Somn ?
da – poți fi orice vrei A FIRE: chiar al VISĂRII DOMN!
FRUNZELE FOȘNESC MII TAINE – CERU-ADEVEREȘTE-ALBASTRU
Frunzele foșnesc mii Taine – Ceru-adeverește-Albastru
dintre Gânduri și Visare – se iscă Orbitul Astru!
e o După-Amiază lină – torcând Vești Preaînțelepte
de la Mume Nevăzute: Subpământu-are Trei Trepte…
…m-am întors din Piramidă – Prorociri vă sun în Minte
smulse – răbdător – din Bezna Egiptenelor Morminte…
…stau pe Ghizdul de Fântână – cum pe Tron de Împărat:
spre Stol de Lebezi-Vestale – Râvna Firii m-a căutat…
nu cobor și nici nu sui – Călător spre STEA GRĂINDĂ:
am aflat cum se adoară – toate Crugur’le din Grindă
am aflat și un Tovarăș – ce-i Umbrit sub Gros Zăbranic
dinspre care-ar ninge Raze – Clopotul de-ar vesti – harnic…
…vine Seara Năzuroasă – împletesc Iluzii-Iele:
rugător – din Cer – spre CERURI – las – din Mâini – SFINTE ANDRELE…
––––––-
[1] Un ciclu complet, numit mahayuga, durează 12 000 de ani, sfârşindu-se cu o „disoluţie” -pralaya -, care se repetă în chip mai radical la capătul fiecărei mii de cicluri, devenind maha-pralaya, adică „Marea Disoluţie”. Schema exemplară „cre-aţie-distrugere-creaţie” se repetă la nesfârşit. Cei 12 000 de ani care alcătuiesc un mahayuga sunt socotiţi „ani divini”, fiecare dintre ei du rând 360 de ani, ceea ce înseamnă, în total, 4 320 000 ani, într-un singur ciclu cosmic. O mie de asemenea mahayuga alcătuiesc o „formă” (kalpa), iar paisprezece kalpa alcătuiesc un MANVANTARA (numit astfel pentru că se presupune că fiecare manvantara este condus de către un Manu, Strămoşul-Rege mitic). Un kalpa durează cât o zi din viaţa lui Brahma; un alt kalpa, cât o noapte. O sută de asemenea „ani” ai lui Brahma, adică 311 000 miliarde de ani omeneşti, alcătuiesc viața Zeului. Această durată considerabilă a vieții lui Brahma nu ajunge, însă, să epuizeze Timpul, pentru că zeii ,nu sunt veşnici, iar creaţiile şi distrugerile cosmice continuă ad infinitum, pentru că zeii nu sunt veşnici, iar creaţiile şi distrugerile cosmice continuă ad infinitum” – cf. Mircea ELIADE, Sacrul și profanul, Humanitas, p. 83-84
–––––––
Adrian BOTEZ
Adjud, Vrancea
26 mai 2020