SĂ NU-ŢI DICTEZE HAITA – SOARTĂ SAU VIAŢĂ!
să nu-ţi dicteze Haita – soartă sau viaţă!
sfâşie-ţi pieptul – spintecă-ţi inìma
şi-aşteaptă – din adâncu-i – un ecou-speranţă
şi-aşteaptă – -nsângerat – mesajul – ca din Chìna:
„este – -n vârtejuri – Carte de la Domnul
să-mi schimbe crugul – scrie-mi şi nesomnul?
şi – dacă <<da>> – să pronunţe si-la-bic
povestea ce-mi stârneşte Rost – şeherezadic!”
…în fiecare ni s-a-nscris Misiunea
în fiecare – scrisă e Minunea
că trebui’ să-nsemnăm ceva – precum nealţii
căci se strevăd – mai sus de noi – atlanţii…
…când vei afla mesaj pentru-a ta „crimă”
să nu-l împarţi cu fraţi – părinţi: n-au rimă!
***
„SFÂNTULEŢUL”
s-a lăsat zăpada-n lume – cerul s-a-nnegrit
ce folos! – corbii orbirii neaua au cernit
de la poartă pân’ la poartă e de bocet drum
omeniri îşi plâng coşmarul – candelele-s fum
au trecut vârste şi mofturi – se arată-n prag
un sfârşit străin de fire şi de feleşag…
dar priviţi pe „sfântuleţul” – saşiu pelerin:
el e martorul trădării – când a fost să fim
numa-n vale urlă lupul – în păduri pustii
foame fără pântec urlă – zeu şi erezii
brazii umiliţi de vremuri plâng în curmătură
omenirile-şi mănâncă Măr albit de ură…
…dezbinare – nepăsare – nădejdi depărtate
risipesc pe câmpuri oarbe scrumul de Cetate…
***
MARTIE SUB ZĂPEZI
toţi ştiu: Marte e zeul bătăliei
şi stă sub semnul viu al Ciocârliei!
…dar – acum – Martie stă sub zăpezi
şi-i umilit… – …cât nici nu crezi!
troiene – geruri – în viscoliri se-ascund
iar ceru-l vor să scârţâie a prund…
…unde sun flori – arme dumnezeieşti?
au dezertat – tot auzind reci veşti
triumful iernii ne-a îngenuncheat
îmbătrânim – clipă de clipă – în rău sfat
lumea-i magherniţă cutremurată
de nicăieri zarea Luminii nu se-arată…
…ne-a îngheţat şi limba pentru rugă
cei fără înger s-au vorbit să fugă…
***
AŞ VREA SĂ MINT
aş vrea să mint – dar cerul tace
munţii încep să se dezbrace
voi fi cinstit – mărturisind:
nu pot fi altfel – doar Colind
e-o margine de lume-n mine
cutreierată de albine
fântâni cu mir – mirese oarbe
din „altădată” Luna soarbe…
nu am castel – nu am prinţese
doar rod de greier – pe alese:
se cântă în păduri târzii
dansează Feţi-Frumoşi – …îi ştii…
…e un pământ vrăjit şi cald
rănit – în nemuriri te scald…
***
„NU MAI AVEM CAMERE”
…dacă am făcut prostia să vin
pe-aici… – …să urc şi să
mă-ncurc pe
treptele hotelului
ăstuia…: sunt absolut sigur că
omul de la recepţie mi-a şi spus
demult (poate chiar mi-a
repetat – cu o uşoară
iritare în glas…) – că
„nu mai avem
camere”- dar eu – gură-cască şi
foc de
distrat cum
sunt – nu l-am auzit…
însă asta nici nu trebuie să fie
auzită: asta
se intuieşte – imediat (ba
chiar cu secole şi
milenii înainte!) – asta se
simte… – …se simte
în atmosferă – în ochii celor
cazaţi
onorabil – iar nu vagabondând – o
viaţă întreagă – ca
mine – terfelindu-şi – ca mine – restul de
onoare – dându-mă în
stambă – făcându-mă de
râsul lumii – cu fufele astea tâmpite – agăţate
ciucur – de
gâtul meu – mereu – cu curvele astea de
doi lei – cărora li se zice – grotesc – şi:
„nădejdi”…
…„nu mai avem
camere” – păi
era la mintea cocoşului – era
perfect logic – pentru
unul ca mine – să
audă aşa
ceva…: bizar şi
nemaivăzut-nemaiauzit ar fi fost
tocmai
reversul…
…cine mai are – cine mai duce cu el
„nădejdi” – în lumea acestor
Onorabili – trebuie să stea-n
câmp – sau – şi mai
indicat: să-şi ia câmpii – ca
martori ai promiscuităţii sale
naturale…
***
TOTDEAUNA AM URÂT – DIN RĂRUNCHI – STATISTICA
nimic nu mi se-ntâmplă – nimic
nu se iveşte – nimănui
nu-i sunt dator – pe nimeni
nu-ndatorez
pentru ce – pentru cine să
trăiesc? – aşa – doar de dragul
statisticii? – adică
să mai fie într-o
cameră – pitit printre
mobile – un cadavru cu
ochii deschişi – în plus… – …un
cadavru tâmpit – mai mult chiar decât
media…
…totdeauna am urât – din
rărunchi – statistica…
***
CÂND CRIST LA DÂNSUL MĂ CHEMA-VA
când Crist la Dânsul mă chema-va
voi îndrăzni să-mi cârmesc nava
c-o răsuflare de Iubire
icoană-a Nunţii-ntru Şoptire
bătrân – dar nu calic de suflet
o bucurie-mi curmă umblet
căci Lui grăi-voi – glas de rouă:
„sunt Om! – serafi – deci – pot să plouă”…
Lumină – Floarea de Iubire
trezi nemuritoarea-mi fire:
m-am îmbăiat în foc de-agheasmă
şi simt – şi sunt sfântă mireasmă…
…nimeni icoana nu mi-a smulge:
anii-mi sorbiţi – Minunea curge…
***
URGENŢĂ ARTISTICĂ
colcăie de ucigaşi
siniştri – omenirea – iar noi
pretindem să facem
Artă
singura Artă – care să
merite acest nume şi-avânt – ar fi
să re-închipuim Omul
Armoniei – cel dintru-nceput
aproximat de El – şi – acum – să-l
stabilizăm definitiv – adică
să re-imaginăm – măreţ să
iscăm – întru
faptă – minunat
înţeleaptă: din
bestie – Omul
în caz contrar – singura
Artă – care de la noi se
aşteaptă – şi de care este urgentă
sete şi nevoie – este să lichidăm – febril
rapid şi eficient – întreagă Arca
Familiei lui Noe – întreaga specie a
criminalilor – pretinşi – cu
sfidătoare – obscenă
emfază (…ca-ntr-o falsificată
revoluţie…) – a fi
„factori umani de
evoluţie”
***
SUFERINŢA-I SFINŢITOARE
suferinţa-i sfinţitoare: în oricare-ndurerat
zbuciumă-se-n chin Hristosul – arătând adevărat!
răstigniri Crist îşi înalţă – în oricine – -n orice zi
mărturìi că omu-i vrednic – prin vii răni – Frate a-I fi!
bucură-te – om pe Cruce – căci cu tine e Hristosul
bucură-te în durere: ţie-Lui aduci prinosul!
orice chin e-o lumânare – sfânt aprinsă-Iubirii-Lege
orice chin e-o regăsire: prin Hristos – te vezi – iar – Rege!
nu te ploconi-ntre iude – tu iubeşte fără sine
iar fiinţa-ţi dăruieşte-o – Scară-a Focului spre Bine!
nu-ntreba în şovăire – ci aprinde-te Văpaie
căci minuni tu dezveli-vei – când s-or mistui coji-straie…
…nu e trup în devenire: e vădire de Hristos
când ţi-ai lepădat piei – carnea – pân’ la Flacăra de Os!
***
OPINII LIBERE ŞI INCRIMINATE
să-mbătrâneşti: blestem sau binecuvântare?
să fii în ceasul blând cu cei iubiţi
sau să dispari duşmanilor din zare?
…nu pot răspunde decât cei răniţi…
spurcată ieşitură din vad rău
ne-mbrobodeşti cu basme de nisip
dar când – turbat – smulg masca-Ţi de pe chip
văd – fără greş – căutătura-Ţi de călău
de ce nu-mbătrâneşti cu leprele-mi nedrepte?
de ce te dai „ocrotitor” – „părinte”?
răstoarnă-Te cu mine de pe trepte
şi smulge-i sorţii otrăvitu-i dinte!
…nu-ngenunchez la zei – la bozi – ori la vreun Dumnezeu:
Cer : Tatăl Crimei…sânge-nchegat bălteşte-n Empireu…!
*
toţi cei răi propăşesc
iar cei buni o păţesc…
…„dreptatea sfântă şi dumnezeiască”:
cât micşunelele-n răchiţi
cât părul de pe broască…
Doamne – -ai avut prea multă grijă de mine
până m-ai prefăcut în praf – în morman de ruine…
mai uită-Te-n jur – la vecini şi vecine:
fă-le şi lor cât făcutu-mi-ai bine…
şi dac-am am avut în mine Arcă – şi Copac – şi Munte
şi m-au luminat luceferii Gândirii de Frunte –
la ce mi-a ajutat? – doar să fiu un rebel blestemat!
El de la Sine – cu bucurie – mereu m-a azvârlit şi
avortat…
am ajuns un maidan – fără flori – doar cu spini
nevizitat nici de draci – nici de heruvimi…
singura-mi lumină – singurul scut în faţa lumii de crimă
mi-a fost – din când în când – câte-o biată scăpare de rimă…
…poate Ţi-e greu şi greaţă să mai pui capul pe pernă
lângă mine – ca-n trecute vremuri (…şi la noi – şi la Tine…)
dar numai aici vei afla – când vei vrea
Adevăr – Văzduh Ne-ntinat şi
incredibilul Bine…
***
SIMFONIA A IX-A, DE LUDWIG VAN BEETHOVEN
se prăbuşesc gheţarii în vulcani
stelele explodează-n supernove
pereţii toţi sunt sfredeliţi de slove
răsună-ovaţiile-a mii de bădărani
un surd e-atenţionat că-n spate sunt aplauze
un surd trudeşte-n lume fără cauze:
munţii se frâng privind bocancii rupţi
iar toţi curtenii se transformă-n struţi
mărşăluieşte Focul către Apă
sunt Fericiri de Crist care ne scapă
mii de-omeniri – cu pocnitori în mâini
pe Mona Lisa-o pipăie la sâni…
…a început ca muzică stelară
dar a sfârşit drept caterinci de-ocară…
***
ÎNTREBARE CĂTRE O COMETĂ
da – eu sunt – în
CARTE şi oase! – mă mai
vrei – cometo?
sau ai prefera să-ţi
depăn istoria
dezagregării tale
viitoare – fără nicio
CARTE – şi fără niciun
os – ci doar o scurtă
pâlpâire – şi aceea însoţită de
fumuri
funeste…?
***
MUSTRARE ŞI JUSTIFICARE
„…până la vârsta asta – ar cam fi trebuit
să-nveţi (dacă n-ai
fler…) – să-i bagi – pe
toţi – în mama lor (ca la
frigider) – şi să-ţi
vezi de viaţa ta (…ce-o mai fi
fiind şi
aceea…)
dar tu preferi să te încăpăţânezi – şi
arzi gazul – de
pomană – făcând o
pedagogie greţoasă (…ca o
ţestoasă..) – babuinilor – criminalilor în
serie – şi
nopţii de
iarnă…”
„…păi – dacă nu mai pot da pe la
crâşmă – că am depăşit – cam de
multicel – bunul simţ al
celei mai înalte datorii…
…în rest – tu nu faci decât să
dezvoţi ideile
mele – cu cuvintele
tale…”
***
MONASTIREA ARGEŞULUI
îl îndeamn’ pe Manea – de Voievod Vădană
să cioplească Piatra numai printre flori…
acum – Vodă Negrul s-a-aşezat în strană
pentru Monastire – danie domnească:
o azvârle-n raze – o azvârle-n nori!
da – a spart Manole pecetea din Ceruri
cu Vulturi lucrat-a – Neamu-i să răzbească
furişându-şi Piscul pân’ la Dumnezeu:
se uimeşte Cristul – văzând printre geruri
‘naltă Monastire – pizmă-n orice zeu
da – e Monastirea-Zbor-de-Neam-şi-Glie
da – e Monastirea – trebuie să fie
plânsul de noroade – preschimbat în raze
visul de noroade – -ncremenit extaze
…nu-l atinge Moartea pe Meşter-Pietrarul
căci oprit-a-n Neamu-i –călător – Sfânt Harul!
***
MARTIE LA GROAPĂ
vântul viscolind zăpada
duce Martie la groapă:
zeul nu mai poartă spada
iar amanta-i e o ţoapă
…nu mai cântăreşte Cântul – nici cât Lira – nici cât nada…
câini posomorâţi trag maţe
(…catedrală-era alt’dată…)
iar din pletele zulufe
au rămas doar două laţe
…Armoniile-s paiaţe – un ciopor de chipuri bufe…
…zeii vechi – ca cerşetorii – se îneacă în troian
visând glorii evereste… arăturile mai an…
ce nădejdi să pui în geamuri? – pui doar florile de gheaţă
cioclii lumii prins-au veste – tot ce vezi: sumbra-le piaţă…
…Moartea-mborţoşându-şi fruntea – peste tot ridică flamuri
prostul stih boleşte-n temniţi…prostul stih vomită greaţă…
***
PROSTUL STIH
prostul stih vomită lună
spânzurat de Sfânt-Frânghia:
…cândva – Lira-mi o-avea strună…
prostul stih vomită stele:
l-au prins ielele-ntre ele
iar acum pute-a sardele…
…prostul stih nu mai vomită:
a pornit-o – cu colindul
din ispită în ispită…
…dă din coadă – să sughită…
***
DESPRE RĂZLEŢIRE ŞI RĂZLEŢI
(către confraţii conaţionali)
nu-s răzleţul din născare:
răzleţitu-m-a o lume!
nu văd Lună – nu văd Soare
iar lăuta-mi n-are strune…
sunt eroi doar cei din temniţi
scufundate sub pământ
sunt eroi doar cei cu ploşniţi
nu şi obidiţi ocnaşii
ce-s târâţi de-un jurământ
în viaţa lor străină:
nume nu le-au dat nici naşii
iar prin vânt le bate-un gând…
…singur piept ai dat cu iadul
iar cu sorţi singur te-ncaieri…
ia mai creşteţi voi tot vadul:
să încapă-n mântuire
torturaţii toţi din fire
torturaţii fără aer –
toţi ce-avut-au în glas vaier!
temniţa este oriunde – sub pământ şi-ntre gunoaie
temniţă e umilinţa – temniţă cu of şi vaie
temniţa-i o cucuvaie – care guşa îşi îndoaie
care zebră-ţi desenează – şi pe soartă – şi pe straie…
Crist pogoară doar pe lună
vine doar cu Vestea Bună
la întemniţaţi de noapte…
…dar la noi – răzleţii lumii – crud încăieraţi în şoapte?
dar la noi – scuipaţi de fraţi
şi cu spini amestecaţi…?
…da – e-o temniţă tăcută: dracii-s de acelaşi soi
fie scoborâţi în hăuri – fie flori umplând castani…
iar tortura e aceeaşi – vieţi întregi îşi lepăd ani…
…Criste – fără felinare – scoboară-Te şi la noi…!
nu există – -n lumea asta – dracii tari şi dracii moi:
doar o îndârjire tristă – ori Credinţa în răzbire
doar Credinţa-n altă lume – dar o lume cu plivire…
dacă nimic nu se schimbă – Cristule – uită de noi!
…închisoare-mi sunt şi casa – viaţa – oamenii şi vorbe
scorpii şi păduchi plutescu-mi în răcite-a” mele ciorbe!
iar Golgota de tortură – Cruci – Calvarul şi-ai lui spini
sunt – cohorte nesfârşite: „pretenarii” cei cretini!
toate hulele sunt temniţi – iar bijuterii-scuipaţii
suveniruri sunt – suave – nu cumva să-mi uit…”confraţii”!
răstignitu-m-au din milă – biciuitu-m-au cu silă:
mângâieri – vorbe flauşate: „vedea-te-aş – de azi – argilă!”
…în al’ colbului năravuri – latră fel şi soi de câini:
da – tot temniţă se cheamă-ntreg noianul de păgâni
caracatiţele-abise – IUBITORII DE STRĂINI!
…”fraţilor” care mă-ndoaie – colivă le las…de crini…
…nu cer nici statui – discursuri – nici numele să-mi rămâie
(…peste slove mi-au pus popii – de la început – tămâie…!):
recunoaşteţi doar – sub pana-mi – cât mi-aţi fost şi-mi sunteţi…RÂIE!
voi – confraţi-conaţionalii – m-aţi suit pe năsălie…
… din născare nu-s răzleţul – Călătorul prin Preerie:
din născare – eu sunt „mortul”… – asta-aşa – ca să se ştie…
***
PARADOXURI DIURNE
o femeie superbă coboară – direct pe
trotuar – dintr-un
strălucitor autombil – „ultimul răcnet”:
„poluare cu
Frumuseţe” – îi murmurai eu
lustragiului
fără să-şi înalţe ochii către
mine – acesta murmură – la
rândul lui:
„poluare cu
Crimă: este directorul
concernului care fabrică
bombe teleghidate…”
…se făcu – dintr-odată
frig polar: soarele
se stinse…
***
VIZITĂ RATATĂ
o stafie făcea – în
casă la mine – gargară: eu – ca stăpân al
casei – mă duc direct la
ea – şi-o iau la întrebări– de la
obraz:
„păi tu n-ai gură – că eşti stafie – cum
naiba faci
gargară?”
„n-am gură, da? – hă-hă – atâta să
trăieşti tu! – şi-ncă ce
gură am – lasă că
auzi tu!” – lălăi
stafia – oarecum
ameninţătoare…
…mă rezemai de tocul
uşii…dar trebuia să aflu – tot – tot – până
la capăt:
„bine-bine – dar
cu ce anume faci tu
gargară?!”
„CU SÂNGELE TĂU!” – fu răspunsul
scurt şi
prompt – al
stafiei – teribil de amuzată de
mutra mea
lungă: era
stafia asta – roşie pe buze – roşie pe
dinţi – roşie şi pe
limbă… – …deci nu mă
minţea – ce ziceţi?
…mă-nfiorai şi mă şi
dumirii – totodată:
„phii! – acum înţeleg de ce
de la o vreme – mă simt aşa de
uşurat – numai bun de
zburat!”
…stafia numai ce s-a scuturat o
dată (…de
oroare – precis – că făcuse o faptă
bună – gândindu-se ea că-şi realizează
planul – la cele
rele…) – şi s-a şi
cărat – de la mine din
casă!
…şi – de atunci – n-am mai auzit – prin
casa mea – gargară – nu – n-am mai
auzit – prin
odăile mele
pustii şi
cenuşii…
…dar parcă mi-e urât şi silă de
mine – că am fost atât de
deranjant de direct – mârlănesc de
sincer – cu cineva – care s-a-ntâmplat – printr-o
întâmplare cu totul..
întâmplătoare… – …”miraculoasă” cred că e mai
potrivit cuvântul – poate (…e drept – şi cam
zgomotoasă…şi cam
ţaţă…nu-ş’ cum să-ţi zic…) – să
mă viziteze – to-o-ocmai de pe
lumea cealaltă… – ….în loc s-o
iau cu binişorul
diplomaticeşte – ca să pot obţine – de la
ea – relaţii despte
acea misterioasă (şi atât de
apropiată…mai să-i zic „senzitivă”!!)
„CEALALTĂ LUME”… – şi despre
fenomenele
meteorologice – care se petrec pe
acolo… – …că
s-or fi petrecând – şi pe-acolo
nu?
***
APA MORŢILOR
mărgăritar plutind pe mări arzând
visam un vis – cu roze palpitând…
cine-i Sublima-nmiresmată din Serai?
Cadână-i – peste eoni – chiar Hanului din Rai…
…se prăbuşesc mii stâlpii – corturi în pustie
dispar sub norii de nisip şi sub urgie…
…nenumărate cranii s-or descoperi
când altă Călăuză va îmbătrâni…
…peste oceane şi sahare noi umblăm
Cadânei Visului – smeriţi – să ne-nchinăm…
a dispărut şi moartea – viaţa-i o nălucă
noi căutăm ce-i mai presus de ducă…
…mărgăritar plutind pe mări arzând
visăm un Crin – un Vis de Foc şi-Avânt…
***
RITMURI PENTRU NUNŢI CREATOARE
crapa e soţia
crapului – grapa e
soţia grapului – „ţapa”
e soţia ţapului…
…sunetele – sfinte
sunetele – nuntind – creează
o nouă
faună – o nouă
concepţie – despre
ornamentarea lumii cu noi
forme de
viaţă – de
proliferare – foşnitoare
fojgăitoare – intens
ploditoare
imaginare…
***
——————-
Adrian BOTEZ
Martie, 2018