NIMENI NU MAI ŞTIE – PE-ACOLO – CE-I…MĂRUL !
duhul fiecăruia se-arată cu chipu-i adevărat – un nor de lumină
sau cum i-a fost voia aici – iar nu după vină :
totu-i spălat şi dereticat – Lună ! – ca-n bătătura lui Făt-Frumos
ca-n Potir de Cleştar – şi nimic şi nimeni nu mai e ticălos…
…acolo e linişte – mai ceva ca-n biserică
pentru că « fiecare » sunt toţi – indiferent ce predică
fiecare pe fiecare nu-l vede – decât dacă-l şi crede :
e o Armonie de vis – în acel loc unic – numit Paradis :
om la om trage – jivină la jivină – într-o nouă lume – ce-i crină…
pe-aici nu se ştie ce-i crimă divină
nu bat clopotele – doar miroase-adormitor – a răşină…
da – şi pe-acolo sunt Munţi – sunt Păduri şi sunt Stâne
dar nu de oi : stâne unde – de bunăvoie şi-n fericire – făptura luminii rămâne…
…se-ncing hore – ca pe la noi – cândva – şi fluierul sună
cum n-a mai făcut-o la noi – de-o vecie şi-o lună…
…nu vă speriţi de ce veţi afla : va fi – în sfârşit – Adevărul :
pe-acolo nu-s chipuri – ci-nvăpăiate duhuri şi – în sfârşit – vii – făr” de zăbranic ori Vălul…!
…nimeni nu mai ştie – pe-acolo – ce-i…Mărul !
AŞA-I NORMAL
e seară şi senin – păsările se duc
la culcare – Zâna Apelor primeşte ciubuc…
aşa-i normal – într-o lume coruptă şi mare
aşa-i normal : Zâna să fie – când vrea – o oarecare…
priveşte la vatra din Munţi : al Focului Zeu
trage şi-nvârte-n frigare o oaie – şi-un derbedeu…
aşa e normal : dacă ucizi – să nu faci segregare
ce-i crima ? – democraţie-n frigare !
Domnul priveşte în jos – prădalnic – cu mare mulţumire :
aşa şi-a vrut Lumea – mereu – întocmită dup-a Lui fire…
aşa-i normal :Domnul să facă de toate
iar cei din văi – să-i clădească Altar şi Cetate…
…nu tot găsiţi pricini : aici este Raiul :
se-arată cum – de-adevăratelea – sunteţi : ăsta-i tot baiul…
COPIII MUNŢILOR
iubito – rămâi culcată-n barca norilor
nu mai ţine socoteală culorilor :
razele-amurgului te încunună
eşti regina scăpată pământului – regina nebună…
fii – rogu-te – nebună cu mine-mpreună
trecem cu ochii peste cetăţi – iar în strună
eu cânt măreţia-a tot ce nu este Cetate :
suntem copiii Munţilor – zarva Cetăţii la noi nu răzbate…
să pogorâm de pe nori – precum tainicii Magi
să intrăm – cu stele cu tot – în pădurea de fagi
să vorbim cu blândele fiare de noapte
să-nvăţăm – de la ele – mii de-alte şoapte…
…aici – abia – dacă – pe undeva – o fi fericire
noi dat-am de ea : varianta IUBIRE !
DE CE PLOUĂ-N PUSTIU ŞI SE-ARATĂ-N GHEŢI – SOARE ?
foaie verde de trei flori
cine ţi-a zis ca să mori ?
bine e să-i faci în ciudă :
trimiţi moartea-n văi – la trudă…
Munţilor – Poeţilor
e vremea bureţilor :
vom tăcea – ne-om bucura
umbra ne va aştepta
vom aduce stele – mii
în poienile-argintii
din bucium – Hristos cântă lin – pe colnic
eu mă iau după el – cu-o lăută – calic
cântarea din Munţi se va duce spre Mare
iubirea din Munţi văpăia-va altare
iar noi – rătăciţi sub alin de pădure
vom clădi soarta lumii în rugii de mure
Noi şi Munţii – o tovărăşie
ce n-au mai văzut-o nici semeni – nici glie :
de ce plouă-n pustiu şi se-arată-n gheţi – soare ?
fiin’ că noi stăm – cuminţi – în poieni – la răcoare !
ULTIMUL SONET
schilod eşti Tu – schilod sunt eu – Hristoase frate :
ca pentru toţi – şi pentru noi – să s-işte Libertate !
flămând eşti Tu – cerşetor sunt – Hristoase frate
stăm sub o Stea – în veci doar ea : e Sfânta Libertate !
ne-om răstigni – pe cruci de stih – Hristoase frate
o Carte de va răsări – va fi despre Dreptate !
se va-mplini – se va-mplini – ce-ai spus despre-Omenie :
spre cer ţâşneşti – vânând dragoni – Vânjoasă Ciocârlie !
…nu am avut alături semeni – fraţii mi-au fost pe dos :
în luptă-un singur frate am – pe Împărat-Hristos :
vor fi lupte cumplite – cu-amarele ispite
dar El mi-e lângă umăr – şi-avem chipuri lipite !
…veniţi lângă Calicii Vieţii – voi – Morţii în Neştire :
pentru REALA Viaţă – daţi Cărţii Lui citire !
CURĂŢENIA POEZIEI
(15 Iulie 2018)
mi-ai spus – mereu – să şterg şi să
periez – să periez şi să
şterg – cu grijă şi
zilnic – slovele Poeziei – de pe
coperta Cărţii – ca să rămână – mereu – totul
curat
…şi am tot şters şi
periat – şi am periat şi
şters – până când Poezia cu
pricina a căpătat
luciu – până când a căpătat o
patină de pictură veche
renascentistă… (unele vocale
s-au şters cu totul – de peste
tot – între
timp…)
…nu va mai rămâne – curând – din
Poem – decât amintirea
conştiincioasei curăţenii…
EXCREMENTE CONSTELATIVE
…câte mii de perechi de ochi
stelari – veghează – cu maximă
concentrare – asupra iscării – dezvoltând viteze
astronomice de propagare – a
diluviului – rău duhnitor :
Diareea mea
câmpenească (sau
campestră…)
când sunt „fertig” – trag cu
putere – un întreg colţ de
cer – cu tot cu stele… – …şi
curăţenia – adică
victoria totală
deplina victorie – asupra lichidelor crunt
duhnitoare – e
teribil de
răcoroasă – luminoasă – …şi
gata!
…îţi dai seama – pe imaşul Lui Dumnezeu – ce
podoabe celeste
rămân – în urma acestui experiment pur
fiziologic: excremente
constelative…
CATREN
floare-iscată-n rouă – floare de mărire
arde-n rugăciune: vrea desăvârşire!
…se vesteşte-n ceruri: Floarea e GRĂDINĂ
iar petala-i Cristul : vine de ne-alină…
———————————-
Adrian BOTEZ
25 iulie 2018