Te las să pleci, ducând un colț de rai cu tine, stingându-mi din priviri lumină cum stingi o candelă ce arde în zadar
E-un singur adevăr, tu nu ai loc sub soare, de ce ți-e totul a mirarea?
Eu ți-am sădit un lan de grâu, privighetorile ascund semințele în iarnă, eu maci adăpostesc, să fii , acolo unde ești , un lan de grâu, când dor îți e de soare
Nu suntem despărțiți, nici împreună, un curcubeu eu îți trimit, tu mi-l întorci furtună,
În sticlă timpul se-nvelește ca să rămână-n umbră, mi-e ziua bună?
În ochii mei, oglindă, chipul tău, pe trupul tău o rană ochii mei,
Când brusc te-ai înălțat să zbori ,
Dar raiul ți-e povară și ți-e seară!
———————————-
Adina POPESCU
12 februarie 2019