Florentina SAVU: Toamna

TOAMNA

 

Toamna e o doamnă ce deșiră gânduri
Și apoi le-nșiră în frumoase rânduri,
Toamna e o doamnă cu alean și dor,
Amică-i cu norul ades plângător,

 

Toamna e o doamnă năzuroasă tare
Cu mine, cu tine și cu fiecare,
Când e-ntunecată și respingătoare,
Când e luminoasă și plină de soare,

 

Toamna e vântoasă de atâtea ori
Pe gânduri ne pune frig mult și fiori,
Ne-mprumută cinic din cămara sa
Și câte-o răceală pentru-a n-o uita,

 

Toamna e bogată, asta nu contest
Și, de rezistență, ne dă câte-un test,
Ne aduce-n dar și flori, și frumos
Dar și brume multe și aer cețos,

 

Toamna ne aduce lacrimi multe-n ochi,
Să nu-ți fie, toamnă, în veci de deochi!
Ne umpli hambare, ne-aduci frig prin case
Și ne-ngheți zurlie ale noastre oase,

 

Ne golești toți pomii și-i lași dezbrăcați,
Iarba ne-o usuci, verdele ni-l salți,
Ne gonești și păsări prin țări depărtate,
Hai, spune-mi tu toamnă, asta e dreptate?

 

Ne-aduci flori pe geamuri, viscol pe la uși,
Haine multe groase, fular și mănuși,
De prin pod scoți sănii pentru derdeluș,
Schiuri și patine, să ne zbori pe sus,…

 

Către alte zări, pleci apoi măreață
Și ne lași în urmă palidă speranță
În iarnă ne lași depresivi și triști,
Prin cele-anotimpuri doar niște turiști!

———————————–

Florentina SAVU

4 septembrie, 2018

 

Lasă un răspuns