LACRIMI CRUDE
Eu plâng cu lacrimi,
Care nu se aud când pică,
Distanța de la ochi la humă,
Când plângi cu inima,
E mică.
Eu plâng cu sufletul,
Care-i bolnav de-atâta dor
Și n-are leac, nici ogoire,
Din humă urc, în ea
Cobor.
Eu plâng cu palmele
Crăpate și degetele împreună,
Cuibul din care zboară puii,
Rămâne leagăn pentru
Lună.
Eu plâng când nimeni
Nu mă vede…, nici mă aude,
Eu plâng cu roua dimineții,
Cu lacrimi care încă-s
Crude.
Eu plâng să-mi sece
Din izvoare, cum seacă norii,
Cu apa limpede ca zarea,
Ce-o tulbură din zbor
Cocorii.
Eu plâng de dragul cui?
Întreb. Ecoul are un răspuns,
Nu plâng de drag, de fericire
Și vârsta care,
Am ajuns.
–––––––––––––––
Victor COBZAC (VicCo)
Chişinău
23 mai, 2018