Provocare…
Dansăm de astăzi, deci, iubite!
În ritm de vals, adagio şi tango.
Dansăm cu florile pe câmpuri,
Dansăm, cu sufletele azi ne bucurăm.
Şi fluturii ne țin din aripi ritmul,
Şi- avem ciulinii pajii iscusiți.
Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Tu voievod, eu o domniță cu suspin.
În dansul meu, am împletit cununa
Din anii tinereții ce-au trecut.
Abia acum ne ştim spune pe nume,
Când pe la tâmple, arginții ni s- au prins.
Mă- ncurc în rochia-mi seculară…
Picioarele-mi parcă plutesc.
Văzduhul tot ne spune legea dansului sălbatic,
Ne strigă păsările cerului domnesc.
Dansăm de astăzi, deci, iubite,
Pădurile îs înverzite şi foşnesc.
Ne strigă animalele-ngrozite,
De teamă, dansul, eu, să nu- l greşesc.
Mă ții de mână stâns.
Mă doare!
Şi degetele,
Unele într-altele ni s- au sudat.
Dansăm cu piruete, scăpați din închisoare,
Dansăm, pâna ce amețiți picăm în pat.
În patul dulce-al înserării,
Cu frunze de caşmir ne învelim.
Şi stăm uniți ca Soarele şi Luna.
După ce dansu-l consumăm…..
Ne mai privim?
Şi noi
Şi noi am fost odată tineri!
Şi noi, purtam tricouri, adidaşi şi rucsac!
Şi noi, băteam – timid, cu pumnu- n masă,
Şi- atunci, când mama şi cu tata ne priveau,
Spuneam şoptit şi înroşiți; acum…eu tac…
Şi noi am dat tribut tristeţii,
Şi noi, iubeam timid prin parcuri cu castani.
Palmam şi noi țigări ascunse,
Şi noi, am încercat frumoasele hachițe de golan.
Şi noi, chiuleam când ne chema hai-hui-ul,
Şi noi, râdeam la ore pe- nfundat.
Şi noi, spuneam că nu ne pasă….
Dar ne păsa, căci timpul, ştiam că nu e de furat.
Şi noi, eram cu soarele- n privire,
Şi noi, eram cu floarea tinereții la rever.
Aveam şi noi distracția în sânge,
Şi pentru noi, tot ce urma era ca un mister.
Şi noi, eram cu Beatles şi cu Elvis,
Şi noi, dansam bezmetici la bairam.
Eram şi noi cu rock- ul trup şi suflet,
Nici noi nu am trăit, să ştiți, în van.
Şi noi, ne- am plâns mult mai târziu părinții.
Şi noi, am înțeles că toate au început şi un sfârşit.
Dar când cu tinerețea voastră, voi ne-ați cuprins tumultul,
Copiii nostri! Abia atunci am devenit adulți!
Şi noi, vom merge toți la locurile noastre,
Şi noi, de-aici, odată vom pleca.
Oricât am vrea să vă veghem destinul,
Prea mult, pe-aici, pe lângă voi,
Nu mai putem întârzia.
Şi noi, vă mulțumim copii, din suflet!
Şi noi, la voi ne închinăm,
Că Dumnezeu ne tine-n palmă
Să ne petreceți voi, pe noi la groapă,
Căci altfel de ar fi,
Abia atunci,
Nici tineri, nici bătrâni, noi nu mai existăm.
Cobzar de inimi
Cobzar de inimi albastre si amare
Mă fac de azi, de când mă păraseşti.
Cobzar de versuri tot mai rare
În care-mi plâng păcatele lumeşti.
Vino frumos aici, lângă Luceafăr!
Aşează-mi-te pe un colț de stea, să te privesc.
Stai lângă tâmpla mea fierbinte,
Să uit cât de frumoasă eşti.
Cuprinde-mă în brațele-ți firave,
Şi strânge- mă la sânu-ți femeiesc.
Desprinde-te de mine, ‘s uşuratic!
Şi fugi cât mai departe,
Să nu te mai găsesc.
Ai grijă, carnea ta mă doare,
Când trupurile le desfaci.
Îmi vine sa iți strig cât pot de tare,
Să înțelegi:
Iubirile cu tine îmi sunt atât de dragi…
Am să te uit cum părul îți miroase,
Am să te-mbrac în alge şi guvizi,
Am să te-ascund departe, într-o mare,
Să uiți de mine,
Eu ultimul dintre algizi.
De-aici, de unde tu mă laşi,
Nu se mai moare.
Atâta moarte tu în mine bagi!
Cu mine moarte-ai pieritoare,
N-o să mai plece niciodată cu ființe dragi.
Pierduta mea în zările albastre,
Fugită acolo, unde infinitul îl găseşti,
Iubita mea, amantă între astri,
Dă-mi drumul să mă duc….
Căci altfel, cum mă părăseşti ?!
Şi primul cântec la cobză şi vioară,
Cu tine am să-l cânt
În barca ce merge nicăieri.
Va fi o rugăciune sau un psalm de închinare,
Căci după tine vine-al meu prăpăd.
Te du cu bine
Şi ramân cu bine!
Să ne privim-
Atât ne-a mai rămas…
Te- aş săruta, aşa cum se cuvine,
Dar nu mai pot…
Ca am plecat şi n- ai rămas.
N-o vom găsi
Contorsioneaza-te Doamne ,
După sufletele noastre
Şi fă-le să fie curate,
Şi line, şi limpezi ca apa de izvor!
Să nu mai înfigem cuțite
În sufletele copiiilor nostri ,
Când înjurăm de tine.
Fă Tu, Doamne ,
Să fie doar lumină de luna şi de stele,
Lumină adevărată de la tine !
Smulge-ți Doamne, inima din tine
Şi arunc-o spre noi…
Care doar lucruri amare semănăm
Şi stelele ți le smulgem din cer ,
Ca să ne blagoslovim !
Fă Tu, Doamne ,
Să ne- apropiem de Tine,
Dacă tot vrei să ne cerți
Ca să ne ai !
Doamne, fă Tu,
Să ne duci în susul tău,
Să ne întâlnim cu mama, cu tata,
Să ne întâlnim cu noi,
La judecata de apoi !
Doamne, dupa mila Ta vom fi
Şi în nădejdea ta vom păcătui .
Îti spun, Doamne ,
Cu aripi de îngeri
Crescute-mi din umeri :
Acea cale către tine ,
N-o vom găsi !
—————————-
Simina PĂUN-MOISE
13 mai, 2018