GARĂ PENTRU DOI – 34
– Marin !
bună să-ţi fie inima, iubirea mea
-ai miloane de săruturi,
până ce te-ai deveni toată un sărut
-sunt toată stacojie de văpaie …
de-atâtea săruturi …
le-am simţit instant !
-nu ai uitat nimic ?
-?!
-dă-mi înapoi 1mil de săruturi, atunci,
dac-ai uitat
-ah, iertare !
-ceva intempestiv !
-mi-am amintit instant,
dar săruturile tot ţi le-aş da…
uite, și pentru ceva intempestiv:
fuior, ocean, portativ, stindard
-20,10
-go !
-20.15
-5 minute !
-postez ceva intempestiv !
… fuior de gânduri s-au năpustit
în inima mea,
speriat !
sângele a dat peste răscoale,
și iată-mă-s:
lat !!
ceva mișcă totuși,
ceea ce înseamnă că un colț de iubire
încă se mai zbate în mine,
știu că te ești acolo,
știu !!
simt un sfâșiu,
dar lacrima tace,
nu-mi vrea tulbur !!
lunecă prin viscere îndemnând
îngenunchele la plexul solar,
totu-mi sunt o rugă !!
ceva murmur văd cum urcă
iar în frunte simt ars cu fier înroșit,
nu curge nimic !
nu doare !
semn că mi se vrea să mă rămân,
da,
viul este semnul iubirii,
iar iubirea se desțelenește dintr-un păienjeniș
alcătuit din toate dorurile mele,
cred că și plâng un pic,
un pic !!
dar atât cât să desenez un ocean
peste portativul declarațiilor tale de dragoste …
pulmonul se vrea de stindard,
în ciuda respirului,
nevoit să mă mai îngâtuie o dată …
dac-aș muri !?
-superb fuiorul tău de gânduri
aş trimite ceva,
dar mi-e frică de-acel respir ce te-ngâtuie …
cum eşti ?
-legumizez !!… dar scriu
tremur tot, tot corpul
nici nu am viu, să nu vii
îngâtuie-mă tu
– nu trimit, nu vreau să-ţi adaug alte emoţii
scrisesem ceva din urma rămasă mie de ieri …
te rog, nu te agita
trimit mâine, am salvat deja gândul
-mi-e greu
am smuls ODI
mă mai iubești ?
-te iubesc, lumina mea, enorm te iubesc !
-eu te iubesc nebun
-am ochii obosiţi deja,
îi păstrez să te pot citi după …
dar m-am decis să-ți aduc nimbul :
… ascult glasul sufletului tău dintre suspine,
spectre de lacrimă deschizînd în necuprinsul
ce mă sălăşluieşte-n adânc … te simt …
ştiu cum Vezuviul sapă văi de văpăi,
făgaş în căutarea Etnei …
iar Etna fumegă-n vise în timp ce lava
o fierbe pe dinlăuntru,
privirile-n jar se aprind de gânduri scânteie:
cum poate foc pe foc să stingă ?…
incendiu se va fi de noi …
şi foc în foc s-ar mistui de-atâta dor
şi rotocoale lungi de fum s-ar înălţa
vizibile pe orice ramură de drum …
mai simt acelaşi tremur cum mă curge
din prelungirea viscerelor unui lung fior…
din când în când încerc să mă mai recompun
şi mă-nvelesc în giulgi din prafuri de raţiuni
dar nu-mi mai sunt îndeajuns:
gleznele-mi stau îngropate deja
în mormane de scrum…
-dar respir …
-al meu e scrumul…
-ai zis că nu aduci altceve să mă îngâtuie,
de aceea ziceam: respir !…
deci nu m-ai gâtuit
respir …
te respir !
vine ODI, chiar acum,
dar e unul cuminte
-dintr-o suflare ce-am citit …
ziceai c-ar fi cuminte … cât foc lăuntric !..
flacăra-şi croieşte drum spre sufletul meu …
şi mi-e mie, doar mie !…
e rândul meu să mă las îngâtuită de emoții
– reversul medaliei !
și-atât mi te pot iubi !
și-atât roade fluidul departelui în malurile mele
încât mi-e teamă că mă pot surpa,
dar faptul că-mi ești mă ține îndiguită
împotriva tuturor intemperiilor,
ecluzele mele deversează doruri,
iar dorurile mele au toate iz de tu !
te iubesc, mi se face rău … plec !
noapte lină, iubirea mea nelumă !
***
… ei, Cinstite care ne citești !
Te atenționez că acest episod s-a fost mai strâns, deoarece de mâine seară veți vedea pas cu pas ce înseamnă să te secătuiască o iubire, mai ales atunci când ispita trădării are picioare, are brațe, are plete, are pofte pentru a-ți ridica în năduf poftele care te-nstrăinează de tine pur și simplu …
iubirea ceea care te-nsecătuie este ceea ce noi v-am prezentat fie și numai parțial în SUPLICIU, care SUPLICIU s-a întregit pe drumul care ne-a consfințit UNUL-ne, trecându-se prin superfaza de SUPLICIU ÎMPĂRȚIT DE DOI …
… iată dară, cum aici pregătim scurtcircuitul, misie care s-a devenit MISIE prin Voaia lui DUMNEZEU, și toată încrengătură s-a țesut milimetru cu milimetru prin ODISEIC, ALBIILE DORULUI, SUPLICIU ÎMPĂRȚIT DE DOI, toate trebuind într-un final să însume 1000una de frânturi dintr-o poveste de dragoste;
… eh, IUBIRE – IUBIRE, ce-ți e și cu jocurile care nu reușesc să te răpună !
deci, pe mâine seară …
P.S.
… pentru acela care vrea să simtă cum i se topește carnea până i se face sânge direct, musai trebuie citit ODISEIC, iar care ai curaj, mi-l poți și comanda prin privat !
… noapte bună, Cititorule !
–––––––––––
Marta Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ
15 aprilie, 2018