Mihaela Victoria IGNAT – EVENIMENT EDITORIAL – URANUS, OBIDĂ, REVOLTĂ, SPERANȚĂ. AMINTIRI ROMANȚATE.

Cartea „Uranus, Obidă, revoltă, speranță, Amintiri romanțate”, de Artemiu Vanca a apărut la Editura Universitară, București, în august 2021, cu un cuvânt înainte al autorului. Considerăm apariția acestei cărți un moment editorial de excepție despre istoria relativ recentă a României, cuprinzând aspecte din ultimul deceniu al comunismului și perioada imediat următoare Revoluției din Decembrie 1989. 

Artemiu Vanca s-a născut în 1936 în satul Bănișor, județul Sălaj și este de profesie inginer. După încheierea activității tehnice, domnul Vanca a început o intensă și impresionantă activitate literară și publicistică. A scris și a publicat versuri, eseuri, cronică literară, monografii, proză scurtă, romane etc, dintre care se remarcă „Comoara din Dealul Magiarului” (roman, Editura „Contrast”, București, 2009), „Secretul Comorii” (roman, Editura „Contrast”, București, 2010), „Comorile de sub Meseș” (roman, Editura „Contrast”, București 2011), „Iubirile băieților din Valea Banului” (Editura „Caiete Silvane”, Zalău, 2012), „Nobilul proprietar” – povestiri (Editura „Arefeana”, 2012), „Zori întunecate” – roman (Editura „Arefeana”, 2013), „Poate îngerii” – roman (Editura „Caiete Silvane”, Zalău, 2015), „Caleidoscop nostalgic. Oameni și întâmplări, povestiri” (Editura „Caiete Silvane”, 2017), „Legendele Bănișorului” – roman (Editura „Caiete Silvane”, Zalău, 2017), „Nu te lăsa!” – roman ( Editura „Caiete Silvane”, 2019).

Artemiu Vanca este și autorul unui Blog literar, intitulat „Ucenicie literară”, care oferă cititorului o perspectivă largă asupra varietății preocupărilor Domniei Sale. Începând din 2005, a fost redactor adjunct, apoi redactor șef, și acum titularul rubricii „Spectacole”, a revistei „Mecanicii ’61 PoliBuc”  – foaie de suflet lunară a Asociației „Promoţia’61 Mecanică”, din care și Domnia Sa a făcut parte. 

Volumul este structurat în trei secțiuni, reflectate și în subtitlu: „Obidă”, „Revoltă” și  „Speranță”. Prima parte, care este și cea  mai lungă, intitulată „Obidă”, descrie drama locuitorilor cartierului bucureștean Uranus, demolat la comanda lui Nicolae Ceaușescu. În locul  acestui cartier avea să fie construit un nou centru civic al capitalei, care includea și  Casa Poporului, clădire de tristă amintire, pentru că  nu au fost puțini cei care și-au pierdut viața trudind la ridicarea ei. Cartierul Uranus, astăzi sectorul 5 al capitalei care încorporează Parcul Izvor, Casa Poporului, Casa Academiei, Piața Constituției etc., era situat în vârful Dealului Spirii, lângă Arsenal.

Autorul înfățișează cartierul Uranus înainte de începerea demolărilor prin descrierile eroului principal al cărții, Cezar, un adolescent a cărui familie a locuit de generații  într-o casă „antică și de demult” din acest cartier. Artemiu Vanca prezintă străzile cartierului, străbătute de tramvaie și pavate cu piatră, parcurile și clădirile mai importante, adevărate monumente arhitectonice și istorice. Cu afecțiune  și umor descrie școlile, spitalele, cazărmile militare, casele de locuit, prăvăliile, micile ateliere meșteșugărești, unele mai „înalte și frumoase”, altele mai „urâte și jerpelite” dar care dădeau acestui cartier, ce putea fi considerat “oraș și sat în același timp” un farmec aparte. 

Descrierea aproape idilică a acestei zone coincide cu perioada lipsită de griji a copilăriei eroului cărții care se bucura de afecțiunea părinților și a bunicii, profesoară de istorie pensionară, cu influență puternică în viața familiei și mai ales a lui Cezar.

Un loc aparte este acordat prezentării cutremurului din 1977, în urma căruia Ceaușescu a luat hotărârea demolării cartierului. Din acest moment începe „obida” locuitorilor cartierului care pe lângă faptul  că sunt obligați să se mute din casele lor în apartamente de bloc în diferite părți ale orașului, văd cum de la o zi la alta sunt distruse construcții de valoare. Pentru cititorul tânăr, evocarea acestui eveniment dramatic din istoria capitalei, aduce informații documentare importante în legătură cu soarta unor clădiri, monumente istorice și arhitectonice, personalități ale acelei perioade, dispărute sub dărâmături, reacții ale autorităților comuniste din acea vreme. Au fost demolate Bisericile „Alba Postăvari”, „Spirea Veche” și „Izvorul Tămăduirii”, Spitalul Brâncovenesc, Clădirea Operetei, Muzeul Militar, stadionul Republicii, Casa „Demetriade”, Fântâna „Lahovari” și altele. Dealul Spirii, care dădea farmec zonei, a fost ras la nivelul solului pentru a se construi Casa Poporului. 

Artemiu Vanca se dovedește un fin analist al manifestărilor omenești. Reacțiile locuitorilor afectați de distrugerile agresive ale locuințelor sunt descrise  în scene pline de dramatism din care răzbate  și revolta și compasiunea autorului : o familie s-a instalat în fața buldozerelor trimise să le demoleze casele, un om a rămas două zile în casa fără acoperiș, un bărbat s-a spânzurat. Este impresionantă scena în care o călugăriță de la Biserica Schitul Maicilor refuză să plece și astfel reușește să salveze biserica de la demolare, Ceaușescu hotărând translatarea bisericii într-o nouă locație. 

Prezentarea romanțată a  cuplului Cezar-Dana și a familiilor lor ne introduce în atmosfera vieții din acea perioadă, cu frumoșii ani de liceu și de facultate, visele și aspirațiile tinerilor dar și drama conștientizării că trăiesc într-o societate care le îngrădește libertățile și drepturile individuale. În aceste condiții, Cezar și Dana hotărăsc să încerce să fugă din țară. 

A doua parte a cărții, intitulată „Revoltă”, prezintă începutul și desfășurarea revoluției din decembrie 1989 din perspectiva acum tânărului Cezar Mureșan, inginer stagiar la Termocentrala Rovinari. Autorul descrie entuziasmul care a cuprins întreaga țară în acele zile de decembrie, începând cu Timișoara, continuând cu Bucureștiul și celelalte orașe. Dramatismul relatării atinge punctul culminant când fratele geamăn al Danei, prieten din copilărie al autorului, este  împușcat în Piața Republicii. 

Ultima parte a cărții, „Speranță”, aduce în prim plan perioada imediat următoare Revoluției din Decembrie 1989 cu instalarea Frontului Salvării Naționale, venirea la putere a lui Iliescu, trecerea treptată a țării la democrație și intrarea  României în Uniunea Europeană.  Se simte un suflu de speranță și încredere iar oamenii întrevăd un viitor mai bun în România. Dana și Cezar renunță la plecarea din țară.

„Uranus, Obidă, revoltă, speranță”,  evocă o pagină de istorie încărcată de evenimente dramatice pe care autorul le-a trăit pe viu. Cartea se bazează însă și pe o documentare minuțioasă care dă autenticitate și valoare istorică narațiunii. Prima parte este o incursiune în politica de sistematizare promovată de Nicolae Ceaușescu  la nivelul țării cu scopul de a  moderniza satele și orașele prin demolarea unor clădiri vechi și realizarea unor construcții megalomane. Cititorul află însă și informații referitoare la naționalizarea clădirilor, cooperativizarea agriculturii, construirea Casei Poporului, a marilor termocentrale, precum cea de la Rovinari, starea de spirit a oamenilor în preajma  Revoluției din 1989, emoțiile și sentimentelor acestora, revolta, compasiunea  dar și speranța lor într-o viață mai bună. 

Intitulată „Amintiri romanțate”, cartea îmbină armonios  realitatea cu ficțiunea. Autorul este originar din Ardeal, nu a copilărit în București și nu  a locuit în cartierul Uranus. A fost însă impresionat de poveștile oamenilor care au locuit în acel cartier, povești pe care le-a auzit de la prieteni, le-a citit on line pe diferite rețele de socializare sau le-a aflat în procesul de documentare pentru carte. Putem însă bănui că personajul Cezar conține elemente autobiografice. La fel ca și Cezar, domnul Vanca este de profesie inginer energetician și a lucrat în anii tinereții la termocentrala de la Rovinari. Evenimentele istorice descrise cu exactitate și claritate sunt reale și pline de încărcătură emoțională. Este firesc să fie așa pentru că acele evenimente au marcat viața atâtor generații de români care au trăit în perioada dictaturii comuniste. 

Este de remarcat  faptul că autorul, care a trăit și muncit o bună parte din viață în comunism, nu neagă realizările acelei perioade, posibile prin inteligența, creativitatea și efortul inginerilor, arhitecților  și muncitorilor români. Domnul Artemiu Vanca  are cuvinte de apreciere și pentru masiva clădire a Casei Poporului care, după Domnia Sa, deși considerată inestetică de unii, este impresionantă prin mărime și grandoare, ferestrele înalte acoperite de vitralii, marmura albă sau roșie a podelelor, lemnul de esență tare, nuc, cireș sau mahon, covoarele de lână, draperiile grele, candelabrele mari etc. 

În 2019, Ordinul Arhitecților din România a inițiat proiectul “Uranus acum” în cadrul căruia profesori, arhitecți, sociologi, istorici, antropologi, studenți încearcă să reconstituie simbolic o “realitate urbană eliminată” pe baza poveștilor foștilor locuitori ai cartierului, a fotografiilor din colecțiile private sau publice, a unor filme și informații existente. “Realitatea dispărută” este suprapusă peste “realitatea actuală” cu scopul de a trage un semnal de alarmă asupra faptului că demolările agresive din trecut se pot repeta și astăzi când se construiește masiv fără respectarea unui plan urbanistic. În acest sens, în noiembrie 2019 a fost organizată  la Muzeul de Artă Contemporană din București expoziția “Uranus acum” în care au fost prezentate fotografii, filme documentare, interviuri, povești despre vechiul cartier, hărți, un model 3D al cartierului. Machete cu părți reconstruite ale cartierului au fost așezate în oraș în locurile în care au existat odinioară. În mediul on line, se desfășoară o intensă comunicare între foștii locuitori ai cartierului sau cetățeni ai capitalei în care se deapănă amintiri din perioada în care exista cartierul, se postează fotografii, se descriu monumente și clădiri dispărute. 

Deși nu este oficial parte a acestui proiect, cartea  Uranus, Obidă, revoltă, speranță, Amintiri romanțate, completează și îmbogățește acest demers. Sunt de apreciat pasiunea cercetării și efortul domnului Artemiu Vanca de a dărui celor care au locuit în cartierul Uranus, cetățenilor capitalei, dar și nouă tuturor un roman- document, demn de cea mai înaltă prețuire. Sunt convinsă că pe lângă rolul cathartic în viața celor afectați de măsurile agresive ale demolărilor sau ale Revoluției din Decembrie 1989, romanul Uranus va constitui și un punct de referință în lecturile celor interesați de această parte a istoriei evenimentelor din anii comunismului.

Îl felicităm din toată inima pe scriitorul Artemiu Vanca pentru o lectură documentată și captivantă și îi urăm succes în truda neobosită de a contribui la îmbogățirea patrimoniului literar românesc.

––––––––––-
Mihaela Victoria IGNAT
Windsor, Ontario, Canada
22.02.2022 

Lasă un răspuns