În perioada 15 ianuarie – 2 februarie 2022 s-a deschis la Turda pentru prima dată în istoria galeriei „Valer Suciu” un salon de grafică la nivel național. Acest lucru se datorează Primăriei și Cosiliului Local Turda, Casei de Cultură Turda și Asociației Culturale „Casa Colecțiilor”. Ianuarie – luna în care este cinstită cultura românească, când se rememorează marile valori și se evidențiază marile personalități ale poporului român. 15 ianuarie este ziua în care apărea ca un luceafăr pe cerul României poetul Mihai Eminescu. Despre Eminescu și limba română Nichita Stănescu spunea că „limba română e Mireasa Poetului”.
Poezia eminesciană a fost o sursă de inspirație pentru artiștii plastici prezenți pe simezele galeriei de artă „Valer Suciu” din Turda. Astfel au putut fi admirate peste patruzeci de lucrări realizate în diferite tehnici, de la creion, tuș, pastel, acrilic, acuarelă, linogravură, xilogravură, point seche, până la tehnici moderne – print digital.
Dacă ar fi să vă propun un tur virtual al acestei expoziții, ne putem opri la portretele lui Eminescu (foto) realizate în tuș pe hârtie de Marcel Munteanu sau cel în pastel al lui Mircea Alin Bîlcu, ca mai apoi să ne aducem aminte de poezia „Floare albastră” ilustrată într-o tehnică mixtă de Dumitru Popa.
Mariana Picovici aduce în prim plan, în lucrarea sa, executată în tehnica linogravurii, o siluetă umană ce poate fi un simbol al ființei frământate de anumite stări sufletești – gânduri, sentimente, ce își duce existența într-o lume, care la rândul ei exercită o anumită influență asupra acestei ființe, un alt tip de portret al poetului. Călătorim apoi prin intermediul creației eminesciene privind lucrările atât de diafane ale artistei plastice Elena Felicia Selejan, compoziții realizate într-o tehnică mixtă, unde muzicalitatea acuarelei te transpune în univerul poetic. Abordând aceeași tehnică a acuarelei, compoziția Georgianei Stănescu impresionează prin forță și expresivitate.
Despre expresie, despre mărturisiri tăcute asupra zborului, sonorități tremurânde a sunetelor pe care le articulează fiecare linie, ne lasă să contemplăm în lucrarea sa „Zbor” Adriana Lucaciu. Despre abstractizare, despre esențializare, despre „universul materiei” ne „vorbește” în lucrările sale Teodor Vișan. Scrisorile, amintiri impregnate pe hârtie, acele scrisori de dragoste ce sunt citite și recitite de-a lungul întregii vieți, deoarece devin porți spre trăiri interioare, au reprezentat teme abordate de Marta Deleanu, creațiile sale primind o anumită aura romantică și prin tehnica la care a apelat – acuarela.
„Păpușa” expusă pe simeze, creația Victoriei Țăroi ne evidențiază ideea frumuseții copilăriei, dar și delicatețea și fragilitatea acestui obiect ludic, ce poate primi valori materiale, dar mai ales încărcături spirituale. Interesantă este și compoziția lui Ioan Aron Țăroi, ce surprinde privitorul prin tehnica sa, lăsându-l să descopere tâlcul ce se ascunde în imagine. Negrul și albul, două non-culori ce tot timpul și-au disputat supremația l-au preocupat pe Gavril Nechifor pentru că el introduce zborul și efemeritatea fluturilor, aceste insecte ce au primit diferite semnificații de-a lungul istoriei, mai ales dacă citim anumite legende.
Cristina Gloria Oprișa abordează tematica singurătății și a iubirii neimpărtășite ilustrând poezia „Pe lângă plopii fără soț”, plopul devenind un axis mundi pe care personajul compozițiilor sale încearcă să urce pentru a intra în vibrație cu universul. Cristian Gheorghiță ne oferă posibilitatea de a păși în lumea sa ideatică, materializată prin compoziții demne de atenție. Andrei Alexandru Pantea prin ciclul său de lucrări ne concentrează atenția pe elementele vegetale care dialogând cu alte elemente formează un tot unitar, ce poate fi viața. Nimeni nu este singur în Univers, trăim într-o interdependență. Constantin Brăteanu în compoziția „În valurile vremii” ne descrie acele unde prin care trecem și care ne marchează existența, lăsându-ne uneori ca aceste semne să ne amprenteze sufletele.
Carmen Mogoș intră în vibrație cu poezia eminesciană lăsând, cu mare sinceritate, să se vadă cum a filtrat sufletește temele poetului despre lac și despre umbre, proiectându-le în creația sa plastică. Și dacă tot am amintit de spațiul, de mediul poeziei eminescene, Lucica Filimon relevă în lucrări tocmai acele poeme de dragoste absolută, de căutări și regăsiri în mulțimea tuturor lumilor cunoscute și necunoscute. Elena Safta cu mare atenție, folosind tehnica creionul, juxtapune în lucrarea sa trei elemente – biserica, portretul poetului și vegetalul reprezentat de copaci, fiecare element putând fi analizat de sine stătător, dar care formează o compoziție cu o anumită semnificație.
Adrian Țop prin lucrările executate în point seche si xilogravură ne invită să pășim din lumea reală, a burgului, în lumea imaginarului, a poeziei. Figura umană intră într-o conversație cu alte lumi posibile în lucrarea expusă de Ștefania Iulia Munteanu. Teodor Ștefan în xilogravura sa descrie un univers în care orice ființă poate cunoaște coborâșul sau urcușul, în raport de ceea ce se află în preajma sa. Peisajul în viziunea artistei Marcela Doina Munteanu este foarte esențializat, fiind un joc vizual între alb- negru, plin –gol, linie dreaptă – linie curbă.
Ruxandra Ștefana Munteanu în lucrările sale creează narațiuni plastice ale lumii vegetalului, o impletire a elementelor supranaturalului. În intregime această expoziție este alcătuită din experiențele sufletești vis-à-vis de creația eminesciană, pe care artiștii plastici prezenți le-au materializat în lucrări plastice.
Permiteți-mi să închei acest articol cu un îndemn al poetului Mihai Eminescu ,,Citește! Citind mereu, creierul tău va devein un laborator de idei și imagini din care vei întocmi înțelesul și filosofia vieții.
–––––––––––
Dr.(arte) Cristina OPREA
Turda, 31 ianuarie 2022