Voi prezenta cartea „Romanii şi România” scoţând în evidenţă câteva aspecte mai puţin vizibile, dar care reprezintă fundalul psihologic şi spiritual al întregii lucrări. Mai întâi precizez că am scris cartea la îndemnul câtorva persoane, între care primul este colegul de breaslă Silviu Costachie, conferenţiar la facultatea de Geografie din Bucureşti. Pe parcurs, am fost încurajat şi sprijinit de prof. Dr. Nicolae Drăgulănescu de la Politehnica din Bucureşti, care a scris de altfel şi prefaţa cărţii, de conferenţiar Anca Stangaciu de la universitatea din Cluj-Napoca, de Flori Bălănescu, un excepţional redactor de carte de la (INST) Institutul Academiei Romane pentru Studierea Totalitarismului, şi de alţi câţiva prieteni şi colegi.
Menţionez că cele mai multe cunoştinţe care m-au condus la concluziile cărţii le-am obţinut pe parcursul a doi ani de Politehnica, cinci ani de Facultatea la Geografie, ambele la Bucureşti, şi în alţi 3-4 ani la universitatea Columbia din New York unde mi-am făcut doctoratul. Şi totuşi, ceace m-a influenţat cel mai adânc, mai ales spiritual, au fost alţi patru ani de închisoare şi lagăre de muncă şi de refugiaţi. Altfel, în ţară, sub un regim care nu permitea să gândeşti liber, am memorat multe date şi cifre importante şi utile, dar fără posibilitatea de a le integra într-un model cu aplicabilitate universală. De fapt, multe modele de înţelegere a unor probleme teoretice ori evenimente internaţionale le-am învăţat în America. Ulterior, am dezvoltat personal câteva asemenea modele.
Cartea „Românii şi România” începe şi se încheie cu un model piramidal de înţelegere şi interpretare a naţiunii. Potrivit modelului, toate societăţile, toate naţiunile, şi de fapt toţi oamenii, evoluează conform unui model piramidal. Aceasta înseamnă:
- Creştere biologică şi acumulare de bunuri şi cunoştinţe
- Maturizare intelectuală
- Dezvoltare spiritual, ceea ce înseamnă dobândirea Conştiinţei de sine, Conştiinţei naţionale şi Conştiinţei universale.
Aceasta piramidă porneşte de la o bază largă, implantată în natura înconjurătoare din care ne extragem cele necesare vieţii, şi se înalță spre cer. Posibilitatea de creştere este infinită! Ca indivizi, familii, comunităţi şi naţiuni, creştem odată cu această piramidă a cunoştinţelor, şi în acelaşi timp, Piramida cunoştinţelor se îmbogăţeşte odată cu noi. Înaintarea spre vârful piramidei este accesibilă tuturor, dar puţini se apropie de vârf: „Mulţi chemaţi; puţini aleşi!” Absolut toţi ne încadrăm în acest model chiar dacă unii dintre noi nu realizează acest lucru. Modelul e de concepţie personală, dar este inspirat din multe studii, observaţii, şi analize. Ca persoane, provenim din natură, evoluăm dela materie la idei, acumulam bunuri şi cunoştinţe, dobândim valori, ajungem la credinţă, încercam să discernem scopul vieţii, ajungem la înţelepciune, şi în final năzuim spre spiritualitate şi nemurire.
Naţiunile au aceiaşi evoluţie, dar liderii ei trebuie să conştientizeze şi să ghideze acest proces de devenire. Evoluăm într-o anume țară de care trebuie să ne îngrijim pentru că pământul ţării reprezintă suportul material al întregii vieţii. Acesta este fundalul cărţii: un proces de devenire naţională.
În căutările mele am fost ghidat de marii intelectuali ai neamului nostru şi menţionez doi giganţi ai istoriei, culturii şi spiritualităţii româneşti: Nicolae Bălcescu şi Mihai Eminescu. Dacă prin Bălcescu ne identificăm cu istoria, prin Eminescu trecem în eternitate: „La steaua care a răsărit/ E o cale atât de lungă,/ Ca mii de i-au trebuit Luminii/ să ne-ajungă// Poate de mult s-a stins în drum/ În depărtări albastre,/ Iar raza ei abia acum/ Luci vederii noastre// Icoana stelei ce-a murit/ Încet pe cer se suie:/ Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, şi nu e//…” Sentimentele, emoţiile, dorul, dragostea de ţară… nu le vedem. Le trăim! Ce am fi fără Eminescu? Ce am fi fără marii noştri cărturari sau fără eroii istoriei noastre?
Am fost deasemenea călăuzit în scrierea acestei cărţi de martirii închisorilor. Pe unii i-am întâlnit personal şi mi-au devenit modele de viaţă. Pe alţii i-am cunoscut prin poezie: Radu Gyr; Nichifor Crainic, Sergiu Mandinescu… Despre alţii am aflat că au trecut prin aceleaşi celule: Mircea Vulcănescu, Petre Țuțea. Sunt mândru că am fost în aceleaşi închisori cu ei. Dela ei am primit făclia romanismului şi am vrut să o transmit mai departe scriind această carte. Altfel, cartea reprezintă o sinteză a evoluţiei neamului românesc, dar şi un testament moral:
- Am pornit de la istorie şi geografie şi de la pământul ţării;
- Am trecut la identitate naţională;
- Am parcurs câteva etape istorice importante ale naţiunii;
- Am menţionat punctele nevralgice ale ţării: Basarabia, Transilvania, Românii de peste hotare,
- M-am oprit asupra situaţiei politice actuale şi m-am întrebat ce e de făcut? Şi am încheiat cu eseul Dincolo de Cer.
Pe plan geografic am subliniat că savantul german Karl Ritter afirma în secolul XIX că Pământul este locul în care oamenii avansează de la barbarie la civilizaţie. Am adăugat însă că ţările reprezintă ariile pe care naţiunile evoluează de la cultura materială la emancipare intelectuală şi înaintează spre spiritualitate. Toate aceste etape sunt obligatorii în procesul de maturizare.
Noi românii am parcurs cu succes prima etapă de cultură materială, dar am vrut să avansăm direct la spiritualitate, exprimată de altfel amplu şi frumos în folclorul nostru, dar am sărit peste etapele de dezvoltare materială şi de maturizare intelectuală. Şi acest lucru ne costă mult. Cât despre evoluţia noastră am scris între altele, şi citez: „Noi nu am ajuns la nivelul filozofic al popoarelor germanice, dar nu am comis nici abuzurile acestora. Germanii stau liniştiţi în fotolii, ascultă simfonii cu ochii închişii… şi când îşi revin din reverie trec direct la marşuri agresive. Nu degeaba le-a spus Karl Ritter că Pământul e o şcoală unde oamenii învaţă să avanseze de la barbarie la civilizaţie. Noi nu am ajuns la nivelul civilizaţiei occidentale, dar barbari n-am fost nici odată! Trăsăturile noastre esenţiale exprimate prin creaţii populare şi nu numai sunt admirate de întreaga lume. Ele reprezintă sufletul nostru şi ne îndreaptă spre spiritualitate…”.
Mini-eseul „Dincolo de Cer” reprezintă cumva o continuare a cărţii „Scopul şi Semnificaţia Vieţii” publicată mai întâi în limba engleză în America şi tradusă ulterior şi publicată şi la Bucureşti. (Attn: Carte) În acest eseu final am îmbinat: „Descoperiri recente ale ştiinţei cu Descoperirile medicinei moderne, şi am încercat să le interpretez prin prisma religiei”.
M-am referit la universul cuantic; la sorburile negre, la cosmos; la energie şi conştiinţa; la lumea spirituală; şi la scopul existenţei. Am afirmat, şi citez din nou: „Aici pe Pământ evoluăm în cadrul unei scheme piramidale care ne preschimbă continuu de la materie la idei şi la spirit. Apoi, trecem dincolo prin ceace e perceput drept un tunel în care o steluţă ne ghidează spre celălalt capăt al tunelului unde suntem întâmpinaţi de o lumină celesta. Şi odată ajunşi acolo reluăm evoluţia putând înainta de la prima treaptă de triere cerească până la al nouălea cer unde ne apropiem de Creator. Dacă în realitatea telurică de aici avansăm în cadrul unei piramide cu bază largă implantată în pământ şi cu vârful îngust spre cer, dincolo ne aşteaptă o piramidă inversă, îngustă la intrare dar cu perspective deschise la infinit. E piramida divină. Evoluţia noastră de la materie la spirit se face în mod inexorabil şi fără nici o excepţie şi când trecem prin acel vortex al aspiratoarelor cosmice tot ce rămâne din noi este aparent un mic nor energetic. Acel nor păstrează întreaga noastră personalitate; întreaga noastră zeste intelectuală şi spirituală. Dincolo de acel portal divin încep trierile”.
Şi vreau să subliniez că pe parcursul întregii cărţi am citat unele versuri ale marilor noştri poeţi care în evoluţia lor s-au situat „Între Pământ şi Cer”. Eminescu este şi rămâne Luceafărul poeziei noastre; esenţa spiritualităţii româneşti. În viziunea şi înţelegerea mea, poeţii şi martirii noştri trecuţi în eternitate au creat deja o Românie celestă de o frumuseţe paradisiacă. Noi cei vii trebuie să înfăptuim însă acea Românie aici pe Terra.
––––––––––-
Prof. Dr. Nicholas DIMA
Geograf şi fost analist la Vocea Americii
Tucson, Arizona, USA
30 ianuarie 2022