Florin GRIGORIU – CRONICĂ POLITICĂ RITMATĂ

În urma unui maraton

A câștigat, cinstit… Ion;

Fusese-oleacă comunist

Și-acuma e… capitalist;

Adică fusese la două regiuni

Conducător de…oameni buni

Și-acum era în capitală,

Să facă ce-nvățase-n școală…

Ce școală? Câtă? Unde?

Memoria nu-i prea răspunde;

Dar școală bună, cu tradiții,

Directă, fără contradicții,

Cu Hei-rup! și Înainte!  

Ion, Trăiască! Președinte.

Eu mi-am văzut de treaba mea.

El, cu ai lui, de treaba sa,

Dar cum se puse și cum fuse,

Cum fură-ordinele-aduse

De cine, cum, de unde,

Eu nu știu astăzi a răspunde…

Am mai citit câte ceva,

Dar poți a crede, a cerceta?

Nu prea credea el în Iisus,

Dar mintea cu Domnul nu și-a pus –

În rest, se prinse-a demola 

Ce-nainte, Ber-Căciulă, construia,

A nu-mpăratul , ci  românii,

Ce nu prea ascultau stăpânii…

Ber-Căciulă, un om, în timp, fără pereche,

Părea a fi într-o ureche,

Vroia să fie, mondial

Bancherul Sardanipal,

Un fel de Alexandru Macedon,

Bancherul, Marx, al lumii noi, Ion…

Ei, asta, mi l-a cam dărâmat

Și, cum-necum a fost zburat –

Unii cred (”văzut-am eu!”) că împușcat…

Dar nu povestea asta-i faptul

Acestei cronici de-a rimatul,

Ci,-n timp, e jocul cu dărâmatul

A tot ce fost-a construit

De mâini de muncitor cinstit;

(Se înțelege că ajutate de-agenții

De înțelepții, inteligenții,

Care de ici, de colo, au adus

Cam ce strălucea tehnic prin Apus…)

Din una-n alta, trecu timpul…

Ion, Emil, Traian, zei din Olimpul

Puterii, urmați de Herr Johann,

Frumos bărbat, dar mai viclean,

Dorind să fie toate-ale lui

Guvern, partid, schiuri, statui…

Urmarea puterii, joc perfid,

Veni, din ceruri? Din iad? Covid.

Și brusc, din mers totul opri,

Că, vezi, microbul porunci

Să steie oamenii închiși

În lagăre, ”Ăia-s comuniști”

”Ba, ăia…”  Povești…Noi, oameni triști…

Nici școli, nici fabrici, nici ogoare,

Doar Doamna Gripă-nvățătoare…

Cum să te  speli, cum să furi bani…

Guvernul? Ce știu ăi de jos?! ”Golani”…  

Ca-n 89, se strigă-n cetate:

”Pâine, salarii, libertate!

Și fără botnițe , minciuni

La muncă, drepturi, toți imuni!”

Lozinci de ieri, lozinci de azi…

Furtuni și ploi, ninsori pe brazi

Care brazi?! Ce fagi?! Care molid?!

Îs ordine de la partid

Totul să se taie, așa e modru,

Să nu mai fie-aicea codru! 

Zicala: ”Ca-n codru ăia-ăștia fură”,

Să nu mai fie-nvățătură…

Deci fabrici, spitale și școli nu-s.

Doar farmacii și bănci, jos, sus.

De vină cine-i? Păi, tot poporul rus…

– Păi ăștia sunt dinspre Apus…

 -Ce știi matale? Ești cam dus!…

Vezi doar ”Antene”, telefoane,

Pantaloni rupți și silicoane

În țâțe, -n buze, peste tot.

-Vezi că nu taci…O iei, pe bot!

Dar unii, zic, muri Coruț   

Și alții mor…Tot cu-n căruț

Îi duc la gropi, c-au fost bolnavi…

Șoptesc românii: Oameni bravi,

Cam prea multe, mulți din ei, știau

Și despre multe ei vorbeau;

Că Octogon, reptilieni,

Draci din pământ, nepământeni,

Că sunt rase din cer ce se transformă

Și pot să ia orice-uniformă,

De popi, de generali, de sfinți,

Ba chiar regine, președinți,

Că unii sunt drogați de zei

Și nu știu cine mai sunt ei…

Istoria e… boită, nu e!

Soarele vine de la U. E.!

Iar… limba noastră strămoșească

E bine să se englezească…

Au, nu prin cântec și lozinci,

Doar prin reforme, partide, cinci…

Că prea s-au înmulțit românii…

Avorturi, crime, hoții, stâne

Conduse toate de lupi noi…

-Trăiască Dej, Carol, Lupoi! 

-Vezi, bre, că-i cam încurci…

-Atunci Mehmed, Ali, Madona, Guci!

Și ce frumos cânta ieri Mâțu!

-Bre, zi de Orban, de Johaʼ, Câțu! 

Mde…Mai bine nu! Zic, de Gheorghe Ion,

Poetul cu cărți, de-un milion

De bani străbuni, citind statui,

Scriind de noi și de ai lui,

De-ofițerul, scriitor Dorin

Eduard, Glăvan, și-al lor talent,

De-aici, poate divin,

Întru acest prezent;

De mulți plecați, oștirii-n cer,

Acolo de-unde Românii-și cer

Un țărm al lor, aici, curat izvor      

Cu Horia, Iancu, Doja, Aleodor!

-Vezi, dragul meu, azi, este luni 

Și-o Atlantidă de nebuni

Se prăbușește-ncet- încet

Și tu vorbești ca un poet

Visând Edenul, iar aici,

Cu basme spuse de bunici,

Cu Zmei, balauri și voinici,

Cu uriași, zâne, pitici.

Mai bine-un vin și niște mici!

Hai, fie! Pune- și-un rachiu  

Să știe lumea: Românu-i viu!

Și totul curge, totul fuse!

Imperiile cad…Unul, mai ieri, se duse…

Se duc și astea care cred

Că totu-i  lapte, aur, mied…

– Bă, tu zici iar de-americani?

– Ba nu, zic: Hai, LA MULȚI ANI!

Eu spun că fiecare,-n țara lui,

Să beie vin, să mânce gutui,

Și nuci, și mere și ce-o vrea.

Hai sănătate! Și ție, dragă, draga mea!

Ană, Maria, mai adu un pahar

Să treacă ziua de amar!

Și La mulți ani, voi autori!

Și La mulți ani, voi cititori!

Voi, medici, ingineri, învățători!

Veniți acasă, muncitori,

Copii, nepoate și nepoți!

E loc aici destul la toți.

Trăiască Țara! Și Poetul!

Sus Nația! Și Alfabetul

Scrisului, Iubirii, Muncii,

Urmând –ndemnul, al poruncii

Iubirii și-al frățietății,

Al traiului, sub cerul libertății!

E loc sub lună și sub soare,

Albine-n toate lucrătoare! 

Prolog

Cântă, zeiță, paharul cu vin,

Să fie aicea cerul senin,

Românu-n toate fericit

Și bucuros că a trăit,

Că a muncit, ca om cinstit,

Având copii, având nepoți!

E loc în lume pentru toți 

Și loc e și colo sus

Întru Iubirea lui Iisus.

Întru credința-n Cerul Bun

La mulți ani! Un bun Crăciun!

–––––––––––     

Cronicar, Florin GRIGORIU

Giurgiu,  8 noiembrie 2021/ 2022

de la Hristos, Mântuitorul Lumii

7530 de la Zidirea Lumii noi de după Potopul de la Marea Getică

Marea Noastră/ Marea Neagră și alți ani,

după alte calendare ale popoarelor lumii, una.

Lasă un răspuns