CURCUBEU DE GÂNDURI
Subscriu tăcerii în derivă
și prea măresc faimosul templu,
nu vreau să-aud valul cum mișcă
și nici nisipul cum se arde,
nu vreau să simt ispita morții,
la geamul meu seara cum bate.
În surle de icoane sfinte
mi se îndreaptă pașii,
te caut să te regăsesc
în codrii cei albaștrii.
Și în molima ce trăim,
nu văd nici o scapare,
ochii reci și grei mă dor
iar ție bine-ți pare.
Ăsta e crudul adevăr,
fugim de ce e-n viață
și căutăm alternative
în mare de speranță.
Ce e-n adâncul tău de-ai scoate,
îți vei găsi tu vrerea,
n-ai aștepta până la moarte
să îți consumi puterea.
NĂSCUȚI PENTRU A IUBI
Ne-am întâlnit în pagine de carte,
tu sărutându-mi tocul,
eu netezindu-ți fila,
din mine se năștea
frumoasa Filomela.
Iar tu un trubadur,
ce își cânta iubirea,
ascunsă peste veacuri
în cripte fermecate.
Și amândoi în carte,
ne-am regăsit trăirea,
căci paginile moarte,
ne-au reînviat iubirea.
Și filă peste filă,
ne adunăm trecutul,
ne scriem în prezent,
iubirea ce ne arde,
dăm unui viitor,
speranța de a fi,
ne consumăm în suflet
și ardem pentru toate,
căci ne-am născut în lume
doar pentru a iubi.