Există un număr fix de suflu de viață pe planeta Pământ. Omul a încurcat această ecuație prin acțiunile lui și proporțiile au intrat într-un vârtej al schimbărilor.
Viu nu înseamnă doar om și animal. Viu înseamnă și o adiere de vânt și un strop de lumină și o picătură de apă și o gâză și o furnică, un plancton, o lume a apelor, a adâncurilor, o pasăre, un răsărit și apus, chiar și o bactereie un microb și un virus, sau un fulger aprins într-o zare.
Suflul acestui conglomerat a fost stabilit la inițierea după Bing-Bang, de materia inteligentă. Intervenția omului pare a fi o anomalie cuantică, dacă judecăm prin prisma probabilităților.
Ce moment al mișcării cuantice a permis să dea omului puteri de care nu e în stare să se folosească urmând calea firească a materiei? Sau, ce determină această intervenție umanoidă în accelerația de curbă a existenței?
O particulă de spațiu-timp este determinată de viteza acumulărilor declașante de momentul atracției inițiale.
Fuziunea, însă, stabilește mereu sensul mișcării.
Antimateria din care, se pare, că este alcătuită structura umanoidă, s-ar putea opune prin sensuri elicoidale și anticipările sunt greu de calculat.
Pare a fi lupta dintre forțele supreme ce acționează la orice nivel, indiferent de stadiul în care se află materia. Antimateria are mereu o contraforță egală și cu sens opus particulei spațiu-timp.
Conglomeratul de sisteme circulatorii înglobate în structura umanoidă, trebuie să recunoaștem, este o forță distructivă cu potențial imens în cadrul fuziunii.
Lipsa totală a semnelor din care umanoidul a apărut, poate fi un indiciu al forței acestuia la nivelul oricărei vibrații de pe orice nivel al oricărui string.
Altfel,,,cum ne putem explica influența umanoidă asupra universului nostru celular în care subxistăm?
Paradoxal, cel mai stupid element al materiei este zero- anihilarea-dacă nu ajungi la anihilare,,,nu poți să creezi.
Momentul oricărei creații pleacă de la zero. Orice ai face și nu ai face,,,dacă nu ajungi la zero nu poți începe.
——————————
ZAMFIR ANGHEL DAN