Motto:
„Dragostea este un gen de relaxare în care lucrurile trebuie să fie lăsate în voia lor.”- Osho;–aș adăuga în cazul comentariului de mai jos că: „dragostea față de limba română te face să fii inventator!”
În urmă cu două veacuri și jumătate Ienăchiță Văcărescu-precursor al folosirii limbii române culte, scria la începuturile literaturii românești lirice acel celebru testament, deschizând seria artelor poetice: „Urmașilor mei Văcărești/ Las vouă moștenire/ Creșterea limbii românești/ Și a patriei cinstire!”
Ceea ce realizează poetul Vasile Bele prin „replicile” sale e ”o artă„- e demonstrarea plauzibilă a bogăției sensurilor la cuvintele din vocabularul nostru poetic românesc. Exemple: Replica la poezia Mioarei Baciu cu titlul Trenul Speranței, stația Revederii-replica poetului Vasile Bele: „Am călătorit prin Stația Visare…:-M-au trezit picurii de rouă/ care zburau spre inima ta/ spre clipa unui bob de fericire/ mi-au spus să urc în trenul vieții tale/ fără bilet…am călătorit spre stația Visare/ Până în umbra privirii tale/ erai rouă pe florile de liliac/ trandafirii așteptau în gara Speranței/ Unirea dintre o clipă de fericire/ și un sărut dorit din secundele eternității/ la stația următoare/ greierul aștepta să coboare IUBIREA/ călătorea în vagonul inimii la clasa lux/ cu roua dimineții/ cu liniștea unei simfonii…”
Scriitorul Vasile Bele din Chiuzbaia propune prin scrierile numite „replici” o nouă specie literară. Fiind un„ inventator ”în acest caz, încearcă să scrie o carte ”unicat„-o poezie pornind de la o altă poezie! Dar, să încep cu începutul: poetul Vasile Bele alege niște poezii la întâmplare pe care le apreciază și le îndrăgește, poezii publicate în diverse bloguri sau reviste literare, le citește atent cu suflet de poet și…pornind de la poezia „x” scrie alte poezii sau poeme pornind de la „ideea poetică” deja exprimată și de la unele„ cuvinte cheie”. Ceea ce rezultă, aceste „variante replici” întrece orice imaginație!
Astfel apar-poezii originale-marca Vasile Bele –realizând un „stil aparte de scriere! Ținând cont că lumea vrea și„ altceva”-zice autorul…și…ca să le facă pe plac…”se adaptează„. Aceste noi poezii i se par autorului ”ghidușe„ și se crede că nu se încalcă nicio lege abordând acest stil de scriere.
Trebuie să subliniez că nu oricine s-ar putea preta la acest mod de a scrie, la așa ceva! Poetul Vasile Bele are o imaginație poetică debordantă și metaforele lui-descoperite instantaneu și diferite de poezia inițială, sunt ”la ele acasă„. Se pornește de la unele ”cuvinte potrivite„ –cum ar zice Arghezi; și dintr-o poezie cu grijă aleasă și publicată- i se adaugă alte sensuri și subtilități; acest lucru devine o ”artă„-rezultă alte poezii minunate și originale, unele păstrează ideea poetică de bază, altele își iau zborul și îmbogățesc paleta de sensuri în exprimarea sentimentelor.
Variantele rezultate astfel-sunt poezii de sine stătătoare, cuvintele ”cheie„ ale poeziei de început ”suferă„ alte metafore.
Exemplu: Poezia „Patul de flori te așteaptă precum îngerii”-replică la poezia „Noapte sau zi” de Constantina Dumitrescu: -Patul de flori te așteaptă precum îngerii,/ Să fii spălată de rouă de lacrimă,/ Cu mângâiere de stele,/ Cu sărutări de lună,/ Cu îmbrățișare de soare,/ Cu iubire de vânt,/ Cu clipe de dor și emoție./ Tu?/ Fecioară…acoperită cu o frunză de visare…varianta nr.4.
Se pot observa unele cuvinte sau expresii poetice care fac parte din formația poetică a scriitorului și care se repetă și în cadrul acestor poezii și anume: curcubeu, rouă, lacrimi, vânt, foșnet etc.
Eleganța volumului e dată și de mottoul fiecărei serii de poezii-fiindcă nu e numai o singură poezie ”replică„ la original, ci, există mai multe variante replici. Încă o dovadă că există ”cuvinte vii„ cum le numește Biblia-cuvinte care dau viață sentimentelor umane. Definirea acestui gen de poezie o vor da cititorii, e un gen de exprimare poetică care copleșește sentimentul inițial exprimat. Se poate observa o creștere a rolului ideii, o înlănțuite de cuvinte asociate care au ca și conținut simțirea, voința și dorința de a completa ideea. Câteva motto-uri semnificative, de fapt toate exprimă chintesențe, tabloul valoric al poeziilor: Poezia este căsătoria realității cu idealul-B. P. Hașdeu;- Nimeni nu știe mai bine ca inima secretele creierului. Poezia ar fi secretul creierului scăpat din gura inimii-Grigore Vieru; -Poezia este însăși viața, e umbra și lumina care catifelează natura și dă omului senzația că trăiește cu planetele lui în cer!-Tudor Arghezi; -Dincolo de a fi un meșteșug, o artă, poezia este matricea de reprezentare, retina sufletească a unei ființe sensibile! -Augustin Jianu; -Poezia este o artă a limbajului, anumite combinări de cuvinte pot produce o emoție pe care altele nu o produc și pe care noi o numim poetică! -Paul Valery; -Poezia este o stare de spirit, e o prietenie durabilă;- Nichita Stănescu; -Poezia este un veșmânt în care ne îmbrăcăm iubirea și moartea! -Lucian Blaga; -O poezie este culminația unui mers lăuntric, mers în străchini sau mers astral”; -Eugene Ionescu; -Poezia este haosul condamnat la visare -Daniel Corbu;-Poezia-trandafirul ce crește în potir de aur, suflet frumos! -Mihai Eminescu;-Poezia este creația ritmică a frumuseții în cuvinte -Edgar Allan Poe; -Poezia este revelația creației lui Dumnezeu, în eul liric al artistului! -Vasile Ghinea; -Poetul e un dansator pe funie, un jongler de cuvinte, un inventator de rime rare, plin de ingenuitate și de har, Poezia este rezultatul acestora! -Nicolae Manolescu; -Poezia este muzica sufletului și, mai presus de toate, a sufletelor mari și sensibile! -Voltaire. Cred că am adus suficiente gânduri celebre despre poezie ca să ne dăm seama că ea este liantul care leagă pe un om sensibil de altul care trăiește pe aceeași lungime de undă, de cele mai multe ori și un popor de altul cu aceleași idealuri etc.
Expresia figurată(în principal metaforele), muzicalitatea versului, ritmul și rima sunt forma unei armonii interioare care se revarsă în exterior, forma interioară a gândului își caută un loc de exprimare prin forme concrete, prin asocierea unor cuvinte cheie cu alte determinante într-o armonie formală intuitivă și lirică în același timp. Exemple: Poezia Cine suntem noi? de Mioara Baciu-Cine suntem noi?/ Căldura luminii/ ce-mbrățișează fiorul întunericului/ ce-și scaldă frumusețea/ în muzica universului/ sau, poate, însuși universul/ ce se așterne/ în straie de sărbătoare/ în leagănul cuvântului?-iar replica poetului Vasile Bele este: Cine sunt eu? Cine mai suntem noi?-De ce doar cu tine simt al iubirii parfum/ Și-n rest pară, cenușă, foc, iad, scrum?/ De ce-mi ești plină de umbră de dor?/ De ce doar tu împrăștii în mine/ Miros de iubire,/ Parfum de dragoste/ Și lacrimă de fior?/ De ce totuși trecător?/ Tu- nemuritoare,/ Eu-cerșetor…/ Pe sămânță de nor./ De ce iubirea e cuvântul nerostit?/ De ce buzele tânjesc întâiul sărut-fruct oprit?/ Cu ce-am greșit? Cu ce-am greșit?/ Nu ai venit,/ Eu m-am topit,/ Totul s-a risipit,/ Spre plus și minus infinit./ Nerostirea dărâmă și doare/ Cine-mi mai sunt eu?/ încalec pe-o floare/ Și-o doare!/ E floarea de crin!/ Tu iubire pe rouă nemuritoare/ Umbră de dor…lacrimă ce doare/ iubire din soare,/ Ce-mi faci, că doare?/ Ce-mi faci că doare…
Analizând formal poeziile replici se poate constata că variantele precizează sensul inițial, uneori nu adaugă nimic nou(doar cuvintele sunt altele)-aceasta e de fapt ”creșterea limbii românești„-la care făceam referire mai sus, și anume că limba română e capabilă să exprime cele mai tainice gânduri omenești în diferite forme lingvistice, ideal e să se găsească cuvintele potrivite în/și combinarea lor.
————————–
Prof. Olimpia MUREȘAN,
Ulmeni, august 2020
Liga Scriitorilor Români, Maramureș