Banatul de munte este una dintre cele mai frumoase zone geografice pe care le-am văzut. Nu spun că acolo sunt “cele mai frumoase locuri din lume”, dar cred că sunt locuri la fel de frumoase ca și cele mai frumoase din lume. Există acolo munți spectaculoși, dealuri submontane impresionante și văi intramontane fără egal: calde, intime, primitoare. Iar totul este, încă, acoperit de păduri de fag și brad. Banatul montan a fost binecuvântat cu locuitori cu mare personalitate și cu rădăcini milenare. În regiune sunt orașe și sate frumoase și, mai ales, cu o identitate puternică și diversă. Pe scurt o zona de enormă frumusețe.
În ultimii ani această regiune a intrat în ritmul unor transformări rapide și profunde. Părerea mea este că oamenii s-au adaptat bine și pot întâmpina viitorul fără frică și fără așteptări fără acoperire. De fapt, psihologic, acești oamenii erau pregătiți pentru schimbări căci au avut parte de ele și în trecut. Ca soldați grăniceri strămoșii lor au străbătut Imperiul, luptând acolo unde era lipsă, au văzut diversitatea lumii și au știut să adauge sau să ignoreze cele din “lume”. Sunt încredințat că așa vor face și acuma.
Între altele acest viitor va trebui să însemne voința de a păstra identitatea lor și voința de a păstra frumusețea zonei pentru generațiile care au să vină. Asta înseamnă să aibă mare grijă față de “investitorii” care pândesc pădurile și tot soiul de afaceriști dubioși care urmăresc pângărirea locului, poluarea lui iremediabilă. În acest domeniu un loc special îl reprezintă turismul din zonă.
Banatul montan, spre deosebire de alte zone ale spațiului românesc, are o tradiție turistică.
În Banatul de munte au existat câteva “stațiuni” de bună calitate și una dintre ele, ”Băile Herculane” a fost o stațiune stelară, una dintre cele mai bune (dacă nu cea mai bună) din întregul Imperiu K.u.K.Un statut superlativ pe care, în România Mare, și l-a păstrat până în urmă cu câteva decenii. Din nefericire stațiunea a fost aproape nimicită prin lucrarea unui personaj sinistru, ajutat de autoritățile județene, un personaj care ar trebui ținut în lanțuri pentru crimă de genocid cultural. Dar acestea sunt lucruri care s-au întâmplat și care nu pot fi schimbate. Dar asta nu înseamnă că turismul în Banatul Montan nu are viitor. Are.
Cu investiții nu prea mari stațiunile ar putea fi ameliorate, recondiționate și readuse la starea inițială. Cu investiții, al căror beneficiu viitor va fie enorm, se pot îmbunătății drumurile și căile de acces. Îmbunătățiri care să fie specific făcute pentru încurajarea drumeției și turismului și nu pentru exploatări forestiere. În paralel ar apărea și locuri de popas, hanuri primitoare și care ar găzdui pe cei dornici de drumeție, aer curat și frumusețe naturală autentică. Cu minimală înțelegere și deschidere mentală aceste lucruri se găsesc în tărâmul posibilului. Din nefericire asemenea oameni, capabili să genereze aceasta lucrare, factori de decizie, încă nu s-au arătat. Din potrivă, capete pătrate și oameni incorecți încearcă să folosească un limbaj înșelător în scopul de a își umple buzunarele și a face rău. Lesne pot fi recunoscuți după figură: frunți înguste, cefi late, pântece revărsat și limbaj de lemn. Acești agenți ai răului sunt cei care promovează așa zisele “sate de vacanță”. În esență aceste “sate de vacant” ar urmă să fie așezate în mijlocul ariilor protejate. Dincolo de abominația ideii și inutilitatea nocivă a unor asemenea alcătuiri de prost gust se află incorectitudinea celor care promovează asemenea proiecte. Căci terenul satelor de vacanță, teren rupt din hotarul comunelor, ar urmă să fie traficat prin agenți și anume comisioane ar cădea în buzunarele acestor edili incorecți. Așa a fost cazul “primarului” Pavel Verindean din Prigor care, nici mai mult și nici mai puțin, “avea un vis”, un sat de vacanță pe Platoul Semenic și în mijlocul singurei trubarii active din Europa! Atâta de înflăcărat a fost de vis încât a sfârșit prin a lua mită și a fi condamnat penal, rămânând în amintirea de rușine a comunei Prigor.
Acești incorecți vorbesc despre nevoia de a înființa “sate de vacantă” și în marea lor “cumințenie” propun că aceste înjghebări să fie așezate în mijlocul ariilor protejate, în mijlocul celor mai impresionante zone ale naturii.
Aceiași oameni răi și incorecți nu încetează să afirme că “piedica” sunt restricțiile privind activitățile de construcție în interiorul acestor “arii protejate”. Deci, în discursul acestor atleți ai răului, se procedează cam așa: ”Este necesar să distrugem ariile protejate și să ridicăm sate de vacanță”. Acești “cefe groase” nu înțeleg că dacă “ariile protejate” dispar nu prea mai este nimica de drumețit sau exploatat turistic.
Asemenea personaje au apărut în Moldova Nouă, unde propuneau un “sat de vacanță” în mijlocul Ostrovului Nerei, un ecosistem unic în Europa; tot astfel un primar, de tristă amintire, din Bozovici plănuia “parc de vânătoare” în mijlocul unui “parc național”, (din fericire acel “primare” a ajuns după gratii, unde îi era locul). Un alt personaj nevrednic, ”primare” de tristă amintire la Prigor, de care am pomenit mai devreme ,plănuia “sat de vacanță” pe Platoul Semenic și “microhidrocentrale” pe Nera. Acel personaj sinistru încă mai este liber, deși locul lui ar fi tot după gratii.Toți acești indivizi nu urmăreau promovarea turismului, promovau propria îmbogățire, prin însușirea frauduloasă a terenurilor comunitare. Acest lucru nu trebuie tolerat. Am dat aceste exemple pentru a ilustra modul în care NU TREBUIE promovat turismul în Banatul Montan.
În Banatul Montan sunt numeroase sate, frumoase, bine așezate, lângă, în vecinătatea imediată a frumuseților naturii. Ca urmare a schimbărilor sociale unele dintre aceste sate scad în populație. În aceste condiții în mai toate satele sunt de vânzare case, la prețuri moderate sau mici. Case care pot fi recondiționate și deveni superbe case “de vacanță”. Să ne gândim la modul în care au înflorit cele două sate germane părăsite de lângă Semenic, Gărâna și Brebu, prin această modalitate. Modelul lor poate fi foarte lesne extins. În acest fel satele existente ar avea un impuls economic și “ariile protejate” ar rămâne neatinse. Există așa de multe posibilități. Dacă lor li se va adăugă un minim de imaginație și bună voință turismul în Banatul de munte ar putea înflori.
—————————————
Alexandru NEMOIANU
Istoric
The Romanian American Heritage Center
7 Martie 2018