DINCOLO DE VERS
(Matematică Stănesciană)
Unu plus unu fac doi,
Tu și cu mine adunați,
C-un întreg de stele și ploi
Suntem egalați.
Doi fără unu fac unu,
Iar eu fără de tine
sunt doar… unu
Lipsit de iubire.
Unu ori unu fac unu,
Tu ori eu, eu ori tu,
Rămânem aceiași…
Un dar divin… eu și tu.
Doi împărțit la doi fac unu,
Tu împărțită la soare și lună,
Ești izvor nesecat de lumină,
Ce-l iubește pe… unu.
MAMA
Nici n-aș fi crezut sau să-mi fi dat măcar seama,
Că ea este al meu înger pe pământ, doar mama!
Poate că și azi, mă mai cuprind întunericul și teama,
Dar mereu mi le izgonește din suflet, mereu mama!
Păstrez în tăcere amintirile cu ea în rama,
Rama inimii mele, inimă care în veci va striga: „Mama!”
Timpul, întotdeauna îmi va fi vama,
Vama către un univers, un univers cu mama!
Cu puțină trudă, a izbutit a-mi vindeca rana,
Cicatrizată în trup și-n minte, doar mama!
Sorb ceaiul pregătit de ea, privind melancolic cana…
În lume, pe acest pământ, între-atâtea femei, ești unică, mama!
MOZAIC DE GÂNDURI
De prin cosmos
adunate toate,
Visele-mi cer socoteală,
C-am pierdut nopți de-a rându`
Și c-am înșelat parșiva realitate,
Cu sutele de fantezii,
Lăsând în urmă…
amintiri spânzurate…
NOAPTEA
Veșmântul, cu negură împodobit,
Se așterne peste bolta albastră,
Când dispare soarele iubit,
Alungând și razele de pe faţa noastră.
Lasă-n urmă doar teroare,
Ucigând paleta largă de culori,
Supără și-nchide orice floare,
Până în ai dimineții zori.
DE-AI ȘTI…
De-ai ști cât mă cert cu gândul,
De-ai ști ce-mi face ceasul,
De-ai ști cum bate vântul,
Peste amintirile frumoase.
De-ai ști cum îmi pierd nopțile,
De-ai ști cum zace sufletu-n mine,
De-ai ști cum escaladez greutățile,
Lăsând în urmă, nopți și zile pline.
De-ai ști ce-mi trece acum prin minte,
De-ai ști ce rol prăfuit execut,
De-ai ști ce graţioase cuvinte…
Am despre tot ce am făcut!
APOGEUL DRAGOSTEI
În negura luminoasă,
Tu, ființa mea divină,
Sufla-m-ai în praf de stele,
Ca mai apoi, să mă inspiri în universul tău.
În afundul gândului,
Tu, subiectul principal,
Născu-te-ai într-o piesă de teatru,
Și eu… regizorul tău.
În peșterile inimii mele,
Tu, chiriaș nemuritor,
Alungat-ai cu lacrimi fantasme,
Ca mai apoi, să mă bântui până la cer.
În ochii tăi plăpânzi,
Tu, îngerule…
Adăpostitu-m-am de furtuni
Și de coșmarurile dulci.
În ploaia acidă de raze,
Tu, fluturașul meu alb,
Legane-am pe veci în-astă viață,
Ca mai apoi, să te părăsesc cu gândul la noi.
Pe piedestalul fericirii noastre,
Tu, mirific trandafir,
Lăsat-ai petale cu spini,
Iar eu… cuvântul.
În sunetul odiosului clopot,
Tu, pământeană dragă,
Amintiți-ai de ce am fost odat’,
Ca mai apoi, să mă plângi de dor!
AUTOPORTRET
M-am născut fără să cer
Pe aceste meleaguri reci,
A fi sau a nu fi
Liber, încătușat cu legi…
Refugiat printre cuvinte
Ca melcul în cochilie.
Mânjindu-le pe foi…
Scriind ca și cum n-aș scrie.
Sunt un philozoph convins,
Învelit cu negura abisală
În dimineți strălucitoare,
Când soarele-și recăpătă tonu’.
Dar mă tem, de-o banală zi
Căci fără de voia mea,
Pe semne… voi muri.
BUNICUL
Anii tinereții i-au trecut,
Copil nu mai sunt nici eu,
Acum, tot ce mai are de făcut,
Îi e din ce în ce mai greu.
Părul, altă nuanță-a căpătat,
Barba și mustața-s ninse,
Să râd, încă mă face când sunt supărat
Și mult mai fericit decât în vise.
Sufletul, la fel lui i-a rămas,
Precum în anii frumoși din tinerețe,
Iar acum, privind către ceas,
Calcă tot mai adânc spre bătrânețe.
ZOO ÎN INIMA TA
Fii un mândru tigru cu a ta regină,
Fii leul ce-și apără familia,
Fii pasărea ce zboară spre lumină…
Și ce poartă-n cioc iubirea.
Fii un câine credincios cu cei loiali,
Fii un șarpe cu oamenii falși,
Fii lupul din haita de șacali,
Fii un păun galeș în ai tăi pași.
RĂTĂCITOR PRINTRE GÂNDURI
Tu ești atât de pură,
Precum lacrimile unui zeu,
Tu ești ca o furtună,
Spălând pământul de tot ce-i rău!
Desenată ca în filme,
Strălucești, giuvaierul meu,
Dansând cu El de mână
simțeam…
Că-n locu’ lui
trebuie să fiu
Eu.
Însă, fragil dispari…dispari din mulțime,
Tu, atât de pură,
Eu, statuie veche fără mâini,
Când apari…apar și Eu din ruine…
Tu, frumoasă făptură,
Eu, cel mai cunoscut dintre străini!
TIMPUL ESTE VEȘNIC…
… OMU-I TRECĂTOR
Omul, cea mai țicnită făptură,
Ce venerează câte-un Dumnezeu,
Distruge tot ce ține de natură,
Decapitând adevăratul Zeu!
Omul, făclia timpului neliniștit,
Rămășița erelor ce au apus,
Descendentul păcatului moștenit,
În veci, greșelii este suspus!
Omul, târâtoare rațională,
Vrând a stăpâni cu putință tot,
Dorindu-și cu îndârjire nemurirea,
Uită că moartea n-are antidot!
DEPRESIE
Gânduri vitregi, demoni ai infinitului,
Pribegesc prin substanța cenușie,
Sfâșiindu-mi în agonie
Porumbeii albi și plăpânzi.
Toate visele cetății,
În scrum mi se prefac,
Semănând neliniștea
Un amalgam de gargui.
Zâmbetul mi-e străin,
Ochii înecați și triști
Deteriorează bucuria,
Diluând sensul vieții.
––––––––-
Relu N. ALEXANDRU (pseudonim literar), pe numele adevărat NIȚĂ Relu Alexandru. Poet. Născut în județul Galați la data de 12 iulie 2000. Domiciliat în comuna Rușețu, jud. Buzău. Elev la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Buzău, filiera: învățător/ educator. Este membru al Cenaclului Literarartistic „Alexandru Sihleanu” din Râmnicu Sărat. A debutat cu proză în „Cele mai înfricoșătoare povești și ilustrații de Halloween”. Este tehnoredactor și redactor în cadrul revistei socio-culturale și de spiritualitate locală „Renașterea Rușețeană” și tehnoredactorul revistei digitale „O viață pentru o pasiune/ O pasiune pentru o viață”. Cărți publicate: „Cristina” (nuvelă), „Enciclopedia păsărilor de curte și volieră” (volum enciclopedic). Apariții editoriale: Revista ”Renașterea Rușețeană”, Almanah 2019 „Renașterea Buzoiană”, Antologia de texte literare Vol. IV „Vis cu Nichita”. (George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia)