Varga István ATTILA: Clipele pierdute, în scaunele vieții

Poemul adormit

 

Umede clipe,

Neputând …

A fi trăite,

Netrăit…

în Infern,

al Flăcărilor

încinse…

De iubiri,

Trecătoare…

trecute

 

Iubiri,

Decăzute,

Răstignite…

de Păcate.

Păcătoase,

Necrezute.

Ce ne mint…

Prin ele,

Căutându-ne.

 

 

Poemul retrezit I

 

în scaune…

Printre scaune,

Trăite…

și retrăite…

Stau.

ascultând

Glasuri,

Glasul…

Zădărnicind

rostirile.

 

Fără sens.

Fără ținte.

Țintind în gol

În golul…

Mii de voci.

Mii de gânduri

Negândite…

Nepredate…

ne mai răsună.

 

 

Poemul (a-)scris II

 

în Curbe,

Alungate…

printre Curbe,

Alungite,

din Paradisul…

Visurilor.

al visurilor

nedormite,

în paturi.

Adormite doar,

în Pufoase Scaune.

în Al Pudorii,

Pufoase atingeri.

–––––––––-

Varga István ATTILA

Decembrie 2019

Lasă un răspuns