HIPERBOLA POETULUI PAN
Să mă lovească fulgerul aș sta
de-aș fi hotar împotmolit în soare,
să ard, să scap împletitură de fum între
stele fără un drum
s-aduc peste voi ierni cu vedere
la cer,
să vă spăl cu nori pe picioare în ger
infloriți din ursite crescute sub
țurțuri om fi împreună diademe
curate pe frunți de icoane spălate
in matcă de fier,
mijlocul vostru să fiu in mulțime
piatră necioplită pe soclu de post în zi
suspendată,
gară centrală între sutane cu rost
de himere fanare
să vă trimit pe toți în trenuri de noapte
cu păsări la un loc în colivii
călătoare,
și-am să vă fac cu mâna dreaptă
de-a stânga în timp
meridian de înălțare,
să vă întoarceți la mine pierind
cu toții
pe stâlpi prea fierbinți,
impreună cu mine, implorând la pământ
dezlegare…
NEGREȘIT
negreșit îmi vei face cu mâna din aripi
când zboru-ți huzur îl așez
in căderi înnoptate sub sfârcuri din fum,
negreșit iluzoriu-mi vei strânge
lumina de veghe
pecete de rug,
din buzele fragede-apoi îmi vei da
Răsăritul,
voi crede că tu
nesfârșită plăcere din pom
ești tot una cu rodul,
negreșit te vei zbate apoi
printre mâini și aripi să-mi dăinui prohodul
când eu
milenar mă scufund, odată cu tine
in singur trup incantat de iubire!
DOR DE COPILĂRIE
Ai mai trecut pe-aicea oare
copilărie-n tanganezi și în sandale?
mirosul tău îl simt în coate
julite-n veri cum n-au mai fost,
mi-era asfaltul loc de joacă
aveam armată de șotroane și o mulțime
de povești,
ai mai trecut pe-aicea oare
prin lumea mea ce-acum mă-ntreabă
de tine-n nopți cu vise-mpărătești,
mai bag de seamă uneori
sunt tot copil
dar fără răni la coate, șotroanele sunt
mici acum și seamănă mai mult
c-un drum,
te am cu mine-n clipe grele
sărac cum sunt
te port mereu în buzunare,
și-acum când scriu te simt cuminte
printre rânduri, îmi lași pe tâmplă o umbră
răzătoare,
ai mai trecut pe-aicea oare
copilărie-n tanganezi și în sandale?!…
DIN JURNALUL UNUI SINGURATIC
Suiș și coborâș mă-ndeamnă
să trag cortina cerului-napoi,
legat de tălpi și gleznă-n noapte
cu ochii strânși, să mă ridic spre altul nou,
Las totu-n urmă azi eretică schimbare
boem nălucii vechi îi poruncesc,
să lepede ruina drumului din spate
s-o ia-nainte zburând fără îndemn,
Iluzii, visuri și dorințe oarbe
m-or aștepta acum la margini de final,
ce mai contează când melcul fără iarbă
se tot târăște pe dune de asfalt?
Îngădui dar să mă sfădesc cu umbra
unui trecut ce-mi șade peste van,
s-o mai întreb de ce mi-a luat speranța
să pot zbura cât mai eram un fald.
Acum rănesc stigmate vindecate
in coaja unui braț ce nu-l mai am,
sunt tot mai singur și iar răgnesc în șoapte
neauzit mă fac într-un ecou infam.
RECE
Îmbălsămarea suspendată deasupra
pogoanelor de iarnă
mereu neterminată a prins aripi
in trupuri de piatră,
mirosul ei e dulce sonor
cheflii stelari arvunesc încontrarea
Carului Mare cu pomi fructiferi
sădiți în altare uitate pe Marte,
rugăciuni infantile zidesc nezidire
guri de ocară plătite-n tăcerea planetelor
mamă, noi edenuri fade
numesc luciferi,
rece e ochiul dezlipirii de cap privirea
senilă devine un șarpe, anacondă în spuma
himerelor oarbe,
gongul din arce plutind peste ape de vraci
bate în răni începutul tămăduirii
impinse sisific în valea strunirii sistolice
ingrădite cu pulsuri din câmpuri
cu maci,
talpa mea, corabie plată pe umărul
lui Nero, rece în treacăt ia colbul durerii
și-l sfarâmă-n valuri furate din zări
fără borduri, picioarelor grabnic le pun
lanțuri vii din piele de umblet le potcovesc
cu margini brodate în pagina frunții,
nepurtătoarea tiarelor strâmbe
semiramida tâmplelor cu perciuni
arămii,
infloresc între grote, ca pajii luminii
Saturnuri din gheață purtând căi lactee
inchise în patima rece a unui fachir de
primăveri, înclin pacea vremii umilă relicvă
in clipe uriașe păstrate-n averi,
e rece și rama psaltirilor demne de-un bocet
infern
imbălsămat un mort viu precede cuminte
geneza de oase ce-au fost îngeri
demni, singuratic un cal trece umbră
prin noaptea cu coasa suspendată pe
iarna unui vampir cu inimă tristă,
că-i veacul acesta grumaz îmbrăcat în
piei de neopren…
UN FEL DE CUNOAȘTERE…
apusul șoaptei tale
după privirea mea felină
carnivoră de aer,
umbrește cu tăcere trupul crud cioplit
in cratima nezicerii unui mușcător
sărut,
iți spun
hai să gustăm împreună
din cotorul rămas de ieri la răsăritul
șoaptei de corvoadă,
iți spun,
merii înfloresc mereu
in ochii mei,
in ochii tăi
dar cine stă de pază
să nu li se fure cunoașterea mirosului
cine va închide pleoapa
rodului lor?
ROMÂN
(1 decembrie 2019)
Nu am cerut să fiu la infinit
nici semne deocheate
nici cuburi pe nimic
nu am cerut,
am tot trăit limane în valuri de urgii
ne-au ros pirați legați la ochi
comoara
nerespirată-n bob de grâu păduri amestecate
in brazde dulci de glii,
suntem în risipire, nisipuri mișcătoare
cerem și vrem o țară aceea care-a fost
intinsă între săbii în care un Zamolxe
și-un Decebal uitară că hoții de fruntare
sunt oameni și iau tras în țeapa
unui Vlad încălecând cu cizma
pinten fără milă, încoronații
din fanare,
eu vreau doar slovă lină
sub teii de pe deal, copii-n copilărie
in pacea unui neam,
să satur cerul nostru cu râsete la nai
cu doine cu mioare ce pasc păduri
de plai, îl vreau pe Eminescu citit
pe străzi uitate să botezăm pruncimea
cu numele străbun,
nu am cerut să fiu la infinit
nici semne deocheate
simplu și curat vreau doar să fiu
Român.
INTOLERANȚĂ ZERO
nimicul mă înglodește în coasta
parentală ,cerdac ce-mprejmuiește
o casă fără ziduri
intuiesc ginta cerului deasupra
ca pe o gloată mare
de drone purpurii,
crescute sub aripe nezburatoare ființe
iau forma chipului unui antic
călău,
din ștreanguri de lumină se scurg
antimaterii și iatagane-n zumzet
retează răsăritul omizilor din plumb,
rămânem fără pupe și viermii de mătase
mănâncă tot din fluturi
și florile ne mor la capete
de zâmbet,
in cronici scrise-n stele stau coduri vagi
de prețuri
cu un talant și-o genă
am cumpărat minune, un univers de carii
și-un arlechin lactee din neamul
ingeresc!…
DECEMBRIE AUTOHTON
in camera de nașteri
citesc ziarul pe genunchii tăi,
dincolo
tavanul odăiței se surpă peste leagăne
budiste și peștii din acvariu dau de greu,
tiptil, iarna trosnește lemne-n focul
vetrei cu mirosul bătrâneții
din bunici,
tu îmi vorbești neauzit de prunci
și reni focoși din stele
de Crăciun,
intredeschis un geam din fundul minții
scârțâie a decembre
ninge între noi cu roze
și pitici,
in camera de nașteri
suspină Polul Nord, la rubrica diverse
citesc contrariat,
se vând autohtone boreale
te trag de nas să nu adormi cumva
in frigul neumblat.
PASUL ÎN SPATE
Neîndemânatic
pasul în spate se face echerul egretei
in mit nupțial,
nebuni dezbrăcați
imbrățișează copaci de fum
ofrande argăsite pe genunchii
Ioanei D’Arc,
carismatic
clovnul deghizat în plânsul viței de vie
umple ciubere cu apa Bobotezei
băută de Hamlet în noaptea
Sfârșirii,
craniul unei himere de canonizat becuri
din beci, hlizește un râs din umbră
e avortul gurilor…ce tac
pasul în spate
așteaptă abisul din față
pentru un ultim salt, într-un singur picior!
SCHIMONOSIRI
cuvintele devin artrite
spuse-n frigul tăcerilor plouate în ger
apoi se fac pe două guri
un fel de mers ademenit pe ape
de-un fluviu static de grotesc,
imi scriu…ca pentru mine
din noaptea minții ocolite, obloane închise
in pereți, la fel ca și tăcerea sunt
cuvinte ce-mprejmuiesc ferestre care nu
aduc lumină de nu plătesc tribut
obloanelor ce singure ca-n criptă
se ostoiesc în nelumesc,
jumate candelabru jumate zid la colț
e timpul meu ceasornic fără milă
nebune de nimic risipitoare fee
sunt stelele sclipind a grotă
pe bolta mea închisă-ntr-un portic,
ce naiba este timpul?
…o mascaradă epocală, zbor feroce
de lăstuni,
cuvânt schimonosit de Lege-n piatră
un semn tenace de pământ
imi arcuiesc în ape botezate umbra
nu pot dormi de fel în nenăscut
dar ca și umbra pot dispare deodată cu
pacea înghesuită tandru în vipere ce-și
port prin cleopatre a doua ființă
respirând în jertfe ce nu și-au mai găsit
mormânt,
dar uite așa chiar spânzurat de pravila
din mine sunt liber să desenez
ce vreau
să-mi fac afișe din cuvinte să mă stârnesc
pe-un vârf de brad, fosilă să mă destitui
in vechiul colbului andin
de ars mă voi mai arde-n focuri cu vâlvătaia
trasă-n jos,
și chiar rămas în jar un licăr, schimonosesc
din două virgule…un ,,dar”.
——————
Simon JACK
Israel
Decembrie 2019