Caii din lună
Caii sălbatici
ce vin de pe lună,
Coborând în galop,
peste nori cenusii,
Tulbură somnul pădurii,
ce urlă nebună,
Că e răvășită de cai,
ce-i provoacă urgii…
Pământul vibrează
sub negre copite,
A celor ce sunt
herghelia Selenei,
Cu superbele coame
de vânturi zburlite,
Sporesc hărmălaia-n
pădurile Terrei !
E jale și vuiet
în vârfuri de munte,
Că herghelia venită
pe razele reci,
Spulberă totul
pe culmi și pe pante,
Și apa din vaduri,
inundă poteci…
De-odată, tăcerea
se-așează în lume,
Când luna își cheamă
armăsarii să pască,
Iar soarele apare
semeț de pe culme,
Luminând tot pământul
și bolta cerească !
Ploiești, 01.10.2017
–––––––––––
Vasile MIRCESCU