Draga noastră Ana Podaru a fost zidită în nemurire. Drum bun printre stele, Ană!
Asemeni unei frunze, s-a dezlipit de lumea aceasta discret… Doar că ea nu a căzut, ea s-a înălțat. Au chemat-o îngerii să scrie versuri după care să compună cântări în ceruri.
Un suflet nobil, iubit de mulți dintre noi, o Ană care s-a autozidit de dragul nostru în zidul de cristal al speranței. A luptat, a sperat, s-a rugat. Când a fost prea mult pentru trupul ei firav, când mâna nu a mai putut ține creionul i-au crescut aripi și a zburat lăsând în urma ei un gol pe care doar versurile ei nemuritoare îl pot întrucâtva umple.
Mulțumim pentru ce ne-ai fost, Ana! Din când în când, din marginea unei ploi de vară zâmbește-ne din mirajul unui curcubeu. Vei îmbogăți bolta cu o lumină în plus și ne vei veghea. Iar noi vom privi spre cer așteptându- să pogori, înger cărturar, cu o nouă poezie.
Nu te vom uita nicicând, vei rămâne mereu frumoasă și zâmbitoare, zână a cuvântului.
Dumnezeu să te bucure cu cerul Lui!
Din când în când
Din când în când se stinge un poet
Pășind spre nemurire trist, discret
Vâslind cu-aripa printre crengi de duzi…
În zorii zilei șoapta le-o auzi
În glas de vânt ori de privighetori…
Poeții, singurii nemuritori
Din când în când ei înfloresc în maci
Iar noi de îngeri devenim săraci.
———————–—————–
Nicu GAVRILOVICI
7 Octombrie 2019
Drum lin in Lumină, Aniță dragă!
Pretuire Nicu!
Nu am cunoscut-o personal, dar atâta frumuseţe era povară dulce !?
Frumos aţi scris, nimic nu e destul, niciodată nu se vor spune destule despre îngeri…
*Din când în când ei înfloresc în maci
Iar noi de îngeri devenim săraci.*
Odihnă şi sufletului pace!