Îmi rătăceşte un dor
pe alei prăfuite cu suflet
într-o căutare neîncetată.
Părul ei
cascadă cristalină
de aur topit
aureolându-i umerii de alabastru
şi mâinile cu degete conice
îmi răscolesc genele de prin ochi
transformându-le în îngeri .
Ca într-o beţie
timpul adormit îmi curge sideral
peste meridiane de singurătate
şi mă trezesc în valea tristeţii
ca sa mă pot teleporta
în magicul astral unde jumătatea mea
mă aşteaptă printre îngeri
pe aleile prăfuite cu suflet.
——————————
Dan SPRINCENATU