apăsător
memoria lichefiată a aerului
se scurge pe peretele de andezit
pe care îl sprijin cu capul
somnul mă ocolește cu teamă
și împinge înspre mine
imagini cu zâmbetul tău
pe care mereu l-am adorat
mai mult chiar decât
călătoriile mele imaginare
printr-un portal al visurilor
împreună cu geamătul meu
în lumea permafrostului
și-a necuvintelor înghețate
care mă însoțeau taciturne
atunci când vânam mamuți
și sculptam amulete
din fildeșii lor
—————————-
Vasile LUNGEANU
Septembrie 2019