Vavila POPOVICI: Caut un om cinstit, un om cu bun simț !

Cuprinsă de furie/ mi-am izbit tâmpla-n perete./ Am văzut sticleții gândului/ sărind și lovind pereții odăii./ Am auzit glasul ceasornicului,/ despre timpu-n care trăim/ în limba lor clipele vorbind./ Cu o lanternă în mână am ieșit afară./ Nici țipenie de om!/ Atmosferă bizară./ Doar frunzele copacilor atârnau pe crengi,/ de lumina rece a lunii luminate,/ tremurând ca niște mici ființe/ mute și nevinovate./ M-am oprit și am vrut să strig: „Caut un om!”/ Da!, un om aș fi căutat,/ deși bănuiam că în acest timp,/ „omul” nu putea fi aflat./ Am luat pietre în mâini

și-am lovit în ziduri cu mânie./ Un șobolan în noapte fugea,/ între drumuri mai cumpănea;/ trupu-mi de teamă și scârbă/ ca un ocean se zbuciuma./ Și-atunci am strigat: „Caut un om!”/ Indivizi obosiți, unii de muncă, alții de dragoste,/ din case au ieșit,/ în jurul meu s-au adunat./ Crezându-mă nebună,/ bineînțeles că nimeni nu a căutat.

Unde să-l fi aflat?

                                                                           (Din volumul meu de versuri „O mie și una de…poeme”)

 

   Cândva scrisesem un eseu pe care-l intitulasem „Bunul simț și mitocănia”. Pe atunci nu intuisem până unde poate ajunge lipsa bunului simț, nu mi se definise clar manifestarea celor lipsiți de această virtute și anume ticăloșia. Nu puteam să-mi închipui că un om nesimțit, lipsit de sensibilitate, poate deveni ticălos. Credeam că lipsa bunului simț poate avea totuși o limită la care omul să nu fie întratât de mult lovit încât să poată suferi și nici nu gândeam că poate aduna atâți adepți: femei și bărbați. Aminteam în acel eseu de strigătul lui Diogene, în plină zi: „Caut un om!” când pășea pe străzile Atenei, la vremea când oamenii orașului huzureau și viața decăzuse. Afirmam și afirm și acum că omul vine pe lume cu Bunul simț ancestral – moștenire de la cei care îl concep – și că valoarea lui poate crește sau descrește pe parcursul vieții, funcție de factorul educațional, acest lucru depinzând de educația din familie și din mediu în care trăiește.

   Dar, realitatea arată altfel, omul își permit orice în numele unei libertăți prost înțeleasă, nemaivorbind de cei ajunși la putere care dominați de orgoliu, sfidează bunul simț, crezând că li se cuvine orice comportament.

   După ce dăm naștere copiilor, sau devenim învățători, profesori, educația este darul cel mai prețios care trebuie făcut copiilor în familie, în școală. De unii se prinde, de alții nu, dar strădania noastră trebuie să existe, pentru a șlefui caractere, a face ca acești copii ajunși maturi să poată conviețui în condiții civilizate, adică bine și frumos cu semenii lor, ca prin fapte, prin vorbe și prin luări de atitudine, să-și poată câștiga respectul.

   Bunul Simț (common sense în l. engleză) înseamnă rațiune dar și sensibilitate, compasiune, armonie. La încălcarea unei reguli de bun simț, faci pe cineva să sufere, îl jignești.  De-a lungul evoluției sale, societatea umană a stabilit, a îmbunătățit o serie de reguli necesare unei bune conviețuiri între membrii săi. Aceste reguli au fost și sunt modificate și adaptate periodic în funcție de stadiul de evoluție al societății, unele rămânând pietre de bază. Regulile de conviețuire pot fi de diverse tipuri: de la cele scrise, adunate în legi, regulamente și coduri, până la cele transmise oral din generație în generație, ele provenind din sufletul și mintea omului. Bunul-simț este considerat a fi o valoarea morală, el nu admite infatuarea, vanitatea, egocentrismul, autosuficiența, intoleranța, prostia. Bunul Simț înseamnă să ne trăim frumos viața, este o virtute, definește caracterul omului, corectitudinea drumului său în viață.

   Deși în firea umană, în codul genetic există germenii bunului-simț, aceștia nu vor rezista la contactul rigid cu lumea tot mai pervertită și pot ajunge până la a provoca gesturi inumane de ticăloșie făcute pe față sau pe ascuns, dăruindu-li-se o altă „haină”. A fi lipsit de bun simț, înseamnă a fi o persoană de care ceilalți trebuie să se ferească, deoarece lipsa bunului simț îl face pe om capabil de orice, căci pentru el nu mai există nimic demn de respect. Cruzimea, desconsiderarea, călcarea în picioare a celorlalți, sunt doar câteva atribute ale celui fără de bun simț.

   Bunul-simț însumează și alte calități cum sunt: modestia, inteligența, moralitatea, credința și astfel poate fi înnobilată viața, se pot produce efecte pozitive în țară, se poate vindeca un stat bolnav.(valabil oriunde în lume!)  Dar numărul celor cu bun simț a scăzut și cade simțitor, iar societatea românească în loc să evolueze, a decăzut, a creat și a promovat personaje grotești în politică, s-au produs modificări legislative, schimbări în structura instituțiilor prin înlocuirea unor oameni cu alții lipsiți de merite profesionale, incompetenți, slugarnici și de moralitate josnică.

   Când Președintele țării a adus în discuție educația necesară, multora li s-a părut ceva de domeniul fantasticului, dar profesorul de carieră avea o mentalitate corectă, cea a necesității educației acestui popor, nu numai a copiilor, ci și a oamenilor maturi cu personalitate pervertită.

   Și iată, am ajuns astăzi ca o femeie cu visuri mari de mărire, lipsită de modestie, genetic asemănătoare cu Elena Ceaușescu, să rostească de la o tribună cuvinte total lipsite de bun simț, cuvinte jignitoare, schițând și un tablou al competiției politice: „Am văzut lașitatea domnului Tăriceanu, am văzut minciunile domnului Ponta, am văzut plângerile penale din partea domnului Orban și jignirile domnului Barna. Am văzut încă o dată atacurile domnului Iohannis. Înțeleg că trebuie să mă lupt cu toți acești bărbați de stat ai României care nu au înțeles că lupta politică e pe proiecte și nu pe cine țipă sau jignește mai tare”, a afirmat femeia, într-o declarație de presă susținută la Palatul Victoria, pe un ton prefăcut egal, mascând răutatea, viclenia și afișând superioritatea față de toți acești bărbați. Căci, scriitorul latin Publius Syrus spunea că „E o mare ticăloșie să-ți prefaci cuvintele după cele ale bunătății.”

„Dacă toți acești oameni politici care conduc acest stat și care au putere în partidele lor se poziționează împotriva unui singur om, înseamnă că eu de partea mea trebuie să am românii, femeile din această țară, toți oamenii de bine care nu vor mai accepta vreodată astfel de cuvinte și comportamente”, s-a mai auzit glasul perfid și judecata strâmbă.

   Liderul PSD, candidat la prezidențiale, a cerut sprijinul fiecărei femei social-democrate, precum și al tuturor femeilor din România în campania pentru alegerile din toamnă. Șantaj, viclenie?

„Cred că în această campanie femeile trebuie să fie în primul rând, pentru că într-o familie femeile gestionează problemele, femeile luptă pentru familie, pentru soț, pentru copii, pentru prieteni, pentru copiii lor. Și în această campanie România trebuie tratată ca o familie, în care un președinte trebuie să aibă grijă de fiecare femeie din România, de fiecare copil, să fie un președinte care să empatizeze cu oamenii, să fie în mijlocul lor, nu doar la alegeri. (…) Cer sprijinul tuturor femeilor din PSD. În România, 52% este procentul reprezentat de femei. Cer suportul femeilor din România, cer suportul tuturor colegilor, tuturor celor care mi-au fost alături încă de la primele discuții despre candidatură, cer suportul miniștrilor din Cabinet care mi-au fost alături în orice decizie pe care am luat-o și care și atunci când au existat controverse au făcut scut în jurul meu, pentru că am știut să lucrez în echipă și pentru că știu să lucrez în echipă și pentru că pentru mine e important fiecare membru al acestui partid, e important fiecare cetățean al acestei țări, și cei care ne-au votat și cei care nu ne-au votat, pentru că deciziile le luăm pentru toți românii. Și vom lua decizii bune”, a declarat/citit prim-femeia, la Școala politică de vară a Organizației Femeilor Social Democrate, ce a avut loc pe litoralul mării Negre.

   Și când a rostit: „Sunt mai puternică decât toți bărbații care nu fac altceva decât să țipe de pe margine”,(cred că nu greșesc momentulcei din sală s-au ridicat în picioare și au aplaudat. Or fi aplaudat și membri familiei dumisale?

   Nu pot înțelege cum oamenii frumoși, inteligenți, talentați, sinceri, deschiși, veseli și glumeți ai acestei frumoase țări, ajunsă acum o țară bolnavă și tristă, cu oameni tot atât de bolnavi și triști, poate avea și astfel de oameni prost direcționați. Am cunoscut în viața mea oameni simpli de la sate, intelectuali de rasă, toți purtau amprentele unui neam cu noblețe sufletească, dar am cunoscut în regimul comunist și oameni parveniți care acum, în ultimii ani ai post-comunismului sau înmulțit ca ciupercile, păstrând moștenirea minciunii, prefăcătoriei, dorinței de îmbogățire prin mijloace necinstite și având grija înlăturării din calea lor a oamenilor cinstiți, competenți.

   Candidata la prezidențiale, a cerut sprijinul fiecărei femei social-democrate, precum și al tuturor femeilor din România în campania pentru alegerile din toamnă: „Dacă toți acești oameni politici care conduc acest stat și care au putere în partidele lor se poziționează împotriva unui singur om, înseamnă că eu de partea mea trebuie să am românii, femeile din această țară, toți oamenii de bine care nu vor mai accepta vreodată astfel de cuvinte și comportamente”.

   Mai ținem seamă de ceea ce este scris în Biblie? Înainte de a o crea pe Eva, Dumnezeu a spus: „Am să-i fac [lui Adam] un ajutor care să i se potrivească” (Geneza 2:18). Aceste cuvinte lasă să se înțeleagă că femeia nu îi este nici inferioară, nici superioară bărbatului, ci egală. „Deși Adam și Eva erau diferiți din punct de vedere fizic și emoțional, amândoi au primit aceeași misiune și s-au bucurat de aceleași drepturi în fața Făuritorului lor” (Geneza 1:28-31)).

   Realitatea societății românești de astăzi este evident lipsită de bunul-simț şi nu vreau doar să atrag atenția asupra acestui fapt, ci să încurajez dobândirea, educarea, folosirea lui pentru a restabili normalul, cultura, etica și credința în România, fiindcă bunul simț înseamnă măsură și echilibru.

   În lipsa lui a apărut oligarhia (formă de conducere a statului, în care puterea politică și economică este deținută de un număr restrâns de persoane) incapabilă de analiză, de viziune, ajunsă la obrăznicie, aroganță și chiar ticăloșie, crimă, umilirea și batjocorirea tinerelor fete, dar și a unor băieți, distrugerea vieții lor). Oligarhia a legiferat, administrat, a călcat legile existente, le-a prefăcut în altele, creând un adevărat haos și trăgând folosul material din această degringoladă, mințind poporul cu false explicații și eterne promisiuni.

   Minciuna în care trăim, răul care ni se oferă, este eroarea celor care ne conduc și eroarea poate face parte uneori din viață. Ea trebuie însă recunoscută și pentru a fi recunoscută, cel care o săvârșește trebuie să-și deschidă sufletul și mintea, să recunoască erorile comise, să asculte părerea, judecata celorlalți, chiar dacă ei sunt puțini, ei pot fi purtători de cunoștințe și de dreptate,. Nu li se cere inteligență pentru aceasta celor care au greșit, fiindcă majoritatea nu o au, ci doar bunăvoință, modestie, renunțare la orgoliu, credință în legile divine. Și recunoașterea greșelilor poate schimba destinul unei țării.

   Lipsa bunului simț este întâlnită atât la femei cât și la bărbați, dar la femei anulează brusc delicatețea, sfințenia avută cândva. E adevărat, femeile au îndurat mult și mai îndură din cauza cruzimii bărbaților, dar a dori să răspunzi cu aceeași monedă, adică cea a cruzimii și a lipsei de bun simț, este prea mult și nu poate duce la înțelegere și armonie. Nu ajunge divizarea politică a țării, ura pe care a creat-o partidul de guvernământ , ne mai trebuie și ura între cele două genuri – femei și bărbați?

   Pe de altă parte, sunt posibile dereglări hormonale în anumite etape ale vieții care să schimbe comportamentul, înțelegerea problemelor vieții. De cele mai multe ori ele revin la normal, după perioade de ani de zile, sau rămân neschimbate până la sfârșitul vieții. Ar fi o motivație a atitudinii?

„Bunul simț este un nume general pentru relațiile cinstite, sincere, lipsite de gânduri de înșelare. A fi lipsit de bun simț, înseamnă a fi „lepră”, adică o persoană de care ceilalți trebuie să se ferească”, sunt cuvintele unui reprezentant al Bisericii, (mai precis aș spune „a fi ticălos”), la care a adăugat: „Lipsa bunului simț îl face pe om capabil de orice, căci pentru el nu mai există nimic demn de respect. Cruzimea, desconsiderarea, călcarea în picioare a celorlalți, sunt doar câteva atribute ale celui fără de bun simț. Dar asta înseamnă golirea omului de tot ce este sfânt în el, adică pregătirea de suferință veșnică”.

   Să recunoaștem că avem o cumpănă în istoria României și să sperăm că nu va învinge ticăloșia. Oamenii ar trebui să-și păstreze spiritul viu, să fie atenți pentru a nu vota pe cei care, în absența meritelor și lăcomiei de bani și averi, a acțiunilor ticăloase, chiar criminale, iresponsabilității, incompatibilității, sau unui extremism idiot încearcă să se autolegitimeze prin patriotism mimat. Este nevoie de oameni curați, oameni curajoși care să distrugă mafia existentă. Să alergăm pe străzi ca Diogene și să strigăm: „Caut un om – cinstit!” și oamenii cinstiți să aibă și ei curajul să iasă din „vizuini”.

   Dacă trăiești în România sau urmărești evenimentele și vezi zilnic haosul produs de guvernarea recentă, nu poți să nu te revolți, nu poți să nu-ți mai pui mintea la contribuție – cum se spune – , fiindcă ai dori o normalitate a lucrurilor, să poți lucra liniștit, să poți dormi liniștit, să fii mulțumit de viață, fericit, sau cum spunea Cioran: „Nu este vorba să ajungem la fericire, ci la un grad mai mic de nefericire”.

————————————-

Vavila POPOVICI

Carolina de Nord

1 septembrie 2019

Lasă un răspuns