FOCUL LUMII
E azi penurie de belșug
în foc de august estival,
lumea aburită e un rug,
ard toate valurile-n mal…
Vara asta-i imitație,
ne-a pus arșiței robie,
invoc ploi în incantație,
să scap de noua mea fobie!
Mi-e dor de jungla de răcoare,
aș rupe sârma gardului încins,
să simt pe față val de boare,
focul lumii să-l văd stins.
Prin labirinturi de umbră,
vietăți sar din liană-n liană,
departe de clipa cea sumbră,
poiana-i insulă verde, virană,
ziua e ca o panteră frumoasă,
neagră-n umbre de-amurg,
respiri cu seara apoasă,
cu frunzele toate ce curg…
Te simți aici stăpân ca un eon,
e timpul poeziei în insulele-Azore,
și vrei chiar poezie cu blazon
și-atuci reciți șoptind Tagore…
—————————-
Laura OPARIUC
18 august 2019
sursă foto, Creative images page