Suntem trăitorii unor vise…
ucise
de noi înșine,
de mama natură,
Poetule,
nefericită creatură…
ȚI-AM SPUS
Ți-am spus că te iubesc și ți-am dat drumul,
În înălțimi să zbori către un alt necunoscut
Și am păstrat din umbra ta parfumul
Și spinii trandafirului din inimi petrecut.
Ți-am spus că te iubesc și te-am eliberat,
Din strașnica închisoare a gândurilor mele,
Fără să-ți spun că sufletu-mi rămâne de răni însângerat,
Asupra cărora am presărat, magnific praf de stele.
Ți-am spus că te iubesc și fără ca să știi,
Ai preluat frumoasă, teribilă, ștafeta
Neîntâmplată, a unei mari iubiri târzii,
Cu care-am zdruncinat și cerul și planeta.
Ți-am spus că te iubesc fără nimic în schimb a cere,
Deși de-a pururi, în veci, cerșind am să rămân,
Iubire închipuită, venin și deopotrivă miere,
Fără să încerc vreodata asupra-ți vreun asalt păgân!
Ți-am spus că te iubesc și ți-am spus totul
Și ce folos de totul, n-ai fi știut, de eu nu ți-aș fi spus,
Și daca-aș fi tăcut, la ce folos secretul?
Ți-am spus că te iubesc. Ce dacă?
Naintea mea sau după, chiar zeci de guri ți-au spus.
ÎN ORAȘUL ÎN CARE LOCUIEȘTI
Am fost în orașul în care tu locuiești,
Speram să te zăresc pășind pe stradă,
Să fii pe un balcon unde stai și privești,
Sau să te văd la o fereastră într-o mansardă.
Erau mulți castani înfloriți, străjeri la drum,
Totul mirosea a zenit și speranță,
Dar nu te-am vazut, nici nu aveam cum,
Probabil erai plecat, undeva în vacanță.
Și liliacul era înflorit, cel alb și cel violaceu,
Cerul albastru, părea înlțat de un curcubeu,
Ce îi sprijininea bolta, ca un bătrân lacheu,
Dar între toate, nicăieri nu vedeam chipul tău.
Cred că am să mai trec prin al tău oraș,
Măcar să-i respir primăvăratecul aer,
Pe ale castanilor frunze să-ți scriu un răvaș,
Și să mai deapăn al amintirilor caier.
MIRABILA POVARĂ
Oare, ce e iubirea?
Aș zice: mirabilă povară,
Că-i dulce ca mierea,
Dar haina-i, e precară.
Și uneori e mândră,
Iar alteori e tandră,
Și umblă zdrențuită,
De multe ori flamândă,
Și goală cum e, s-ar ascunde,
Dar, nu are unde,
Umblă iubirea-ntre noi desculță,
Vrăjitoare drăguță.
Iubirea…, mirabilă povară…
PE RAMURI DE IUBIRE
Știu eu? Poate din altă galaxie
Sau un univers necunoscut,
Deși, memoria-mi te știe,
Ușor și negrăit, ai apărut!
Iubite, tu, omul meu drag,
Cu chip frumos, de Rege Dac,
Te-ai preschimbat in Eros,
Și m-ai facut să urlu și să tac
În gânduri, miraje de albastre simțiri,
De ale mele neștiute amintiri,
Mi-ai deslușit, neauzite cânturi,
Pe ramuri de iubire, te-am așezat în jilțuri.
Înmugurește-mă în inima ta!
Fă-mi lăcaș unde fluturii zboară,
Oprește timpul, păstrează clipa,
O zbatere de aripi, nu vreau să mă doară!
ÎN TAINĂ
Imaterială am fost, departe de-a știi,
Cum în zbor să-mi atingi sufletul,
Te-ai ascuns în carapacea cu lacăte mii,
Aparent, de mine să îți ferești umbletul.
Te-am ucis în propria-ți vânătoare pornită
Asupra-mi vulnerabilului, pământescului eu,
Din confruntarea cu tine-am rămas, pururi rănită,
Ca într-o farsă urâtă a destinului greu.
Am să port mai departe peste veacuri de fum,
Amalgamul de vise, de trăiri și de șoapte,
Năzuința iubirii ajunsă la răscruce de drum,
De uitare, să nu se topească în vremuri deșarte.
Halucinantă himeră, tehnic, o hologramă
A chipului meu peste timpuri te va-nsoți,
De vei vrea, să n-o poți prinde-n palmă,
Mângâindu-ți în taină, carapacea, să știi!
ACCES INTERZIS
Am intrat din întâmplare
Sau hazard, pe strada ta.
Nu erau indicatoare sau ceva,
Semafoare, nici măcar.
Și-am ajuns în fața unui palat,
Am dat să intru, dar era încuiat.
Destinul pe post de portar,
Mi-a spus că acolo locuiești tu,
Dar ești mereu plecat,
Și ești foarte implicat
În realitatea i(mediată)
Și tot timpul călare,
Plecat la vânătoare.
I-am zis: – Dar stai puțin, el m-a invitat…
Și pe neașteptate, mi-a detectat,
Cu un aparat extrem de sofisticat,
Sentimentele.
Apoi mi-a spus implacabil și foarte încruntat:
– Aici accesul e interzis
Pentru persoanele
Cu al sentimentelor gabarit depășit!
– Și pentru că ești la prima abatere,
Te sancționez cu avertisment,
Pentru data viitoare,
Îți voi confisca sentimentele!
AXIOMĂ
Atât de mult am stat
De vorbă cu tine
În gândurile mele, încât,
În tot acest timp,
Aș fi putut învăța…
Toate limbile pământului!
ACEA ZI
Voi rememora acea zi,
Pâna la epuizare.
Acea zi în care,
Ca într-un magnific ritual
Prenupțial,
Al unor păsări exotice…
În acea zi, s-au născut din noi
Două planete,
Stelare, milenare,
Ce vor dăinui
Până într-o zi,
Acea zi,
Repetabilă,
A noastră
Pentru totdeauna.
PÂNĂ LA PLUS INFINIT
Ca pe o fata morgana,
Ai să mă cauți
În femeile din viața ta.
Când mă vei fi găsit,
Iubește-le până la plus infinit,
Iubește-le ca atunci când,
Pe mine, m-ai fi iubit!
E frumoasă, iubirea,
Și totuși, e nemiloasă și grea,
Când împărțirea ne dă,
Negreșit un număr cu virgulă,
Și-o negrăită trăire teribilă.
ELEGIE
Sunt prinsă-n chingile iubirii
Și nu e loc să plec și nici să vin,
Am să rămân doar pradă amăgirii,
În suflet am să am numai venin…
Iubirea ta-i otravă dulce,
La sânul meu o port mereu,
N-o pot goni și n-o pot duce,
Odor sublim și trist, amorul tău.
CONTABILITATEA SENTIMENTELOR
Într-o zi mi-am contabilizat,
Sentimentele.
Am întocmit registrul de casă
și am găsit acolo un pitic.
Apoi am verificat intrările,
Nimic.
În împrejurimi m-am uitat
Nimic de intrat.
Doar niște invidie
de la indivizi, individe
Și mai multă durere sufletească,
De la cei ce-ar trebui iubire
să-mi dăruiască.
Au urmat apoi ieșirile,
La verificat.
La ieșiri, iubire, iubire, iubire,
nemăsurat!
Am întocmit balanța, am tras linie
și am adunat,
Și am constatat,
Ca am de primit!
De la tine Doamne,
Voi primi înmiit,
Iubirea ce n-o primesc,
De la cei ce pretind că o dăruiesc!
SUNTEM ÎN ETER
(fragment)
Suntem în eter,
În prelungirea acestei lumi,
Două unghiuri adiacente,
ardente,
de bătrânul Cronos îngemănate,
latente.
Iubirea-i, latura noastră comună,
Mă înalță cu ea împreună,
La stele, la lună,
Iubește-mă tainic,
iubește-mă veșnic,
Dăruiește-mi iubirea,
iubirea promisă,
Ferește-o de-a lumii ușă deschisă.
ÎN LUMEA DIN VIS
La masa tăcerii, stând cu tine,
Ridic mâna și întind arătătorul drept
Spre inima ta,
Ca să întreb dacă mai sunt
Acolo,
Iar tu îmi spui că da,
Și îmi mai spui că ai simțit,
Cu el în inimă că te-aș fi împuns,
Deși, în fapt, nu te-am atins,
Și îmi zic:
Ce ciudată
Declarație de dragoste !
Încerc să-mi dau seama dacă e vis,
Mă pișc,
Dormeam,
Ce trist…!
În lumea din vis, erai al meu iubit,
Dar n-ai fost niciodată,
Deși ți-am dăruit iubirea mea,
De tine uitată,
într-un cotlon de minte ocupată.
Mă obosește concretul din lumea asta perversă!
Și strig:
Lăsați-mă să dorm!
Și adormind la loc,
Visez,
C-aveam în păr parfumuri de păcat
Și eu și tu,
Și le duceam cu noi spre zări,
În depărtări cu oglindiri albastre,
Purtând pe buze amprente,
De calde sărutări,
Și respiram în nări
Miresme,
De un regret dulceag,
De-al glasurilor noastre,
abia șoptind
Un murmur lung,
al unui nume drag!
Duceam cu noi,
În noi,
Iubirea păgână și neastâmpărată,
Ca niște mânji
Sălbatici și neîncălecați,
Să ne salveze din noianul de mirări
Cuprinse în această lume absurdă
Și plină de întrebări!
SPUN MĂRII
Te bănuiam undeva,
Într-un univers paralel,
Într-o lume vecină,
Te bănuiam frumos,
Și, i-am spus vântului
Să te caute.
Te bănuiam tandru,
Și am rugat marea
Să-ți șoptească dorul meu.
Te bănuiam înlăuntrul meu,
Adânc în inima mea,
Suflet geamăn
Ființă stelară,
Ruptă dintr-o galaxie amorfă.
Te bănui încă, frumos și nobil,
Stând undeva,
Așteptându-mi mângâierea.
Îndrăznesc să-i spun mării,
Toate astea,
Ea te cunoaște,
Ți-a simțit îmbrățișarea,
Răsuflarea,
Pe când eu, eu te bănui.
LEGENDĂ
(variantă)
Din sufletul meu, o bucată,
În acest trup încorsetată,
Bântuie pe Acheron, râul tristeții,
În aval,
În amonte,
Nu știe dacă, în estuar ajunsă,
Unde râul e primit
De-a mării Ionice gura deschisă,
Dincolo de poartă să treacă,
Spre Tărâmul Zeilor.
Titania, regina zânelor lui Titan,
Știind că noi oamenii, am ales
Libertatea de a încalca regulile,
Mă ceartă, reproșându-mi că
Nu am cerut permisiunea
Lui Poseidon, zeul Apelor,
Și e posibil să-i atrag mânia,
Să-mi tulbure apele
Sau chiar să-mi înfigă tridentul în coaste.
Tentația către acest tărâm e teribilă,
Îmi va fi oare îngăduit să trec?
Cupidon îmi face drăcos cu ochiul,
Știe că m-am îndrăgostit de un Titan,
Dar Titania nu știe,
Nici eu nu știu,
Doar sufletul meu,
ET CETERA
Te rog, să-mi dai inima înapoi,
Ce îmi dai tu, nu e un pas în doi,
Nu ai avut grijă,
Și n-ai știut ce poți face cu ea.
Și-apoi, te rog să pleci
Din poezia mea,
Că- mi sunt deajuns lacrimi
Atâtea!
De n-ai să pleci, am să te scot cu forța,
Nu ești tu muza,
Ești doar et cetera, et cetera!…
–––––––––
Daniela ACHIM-HARABAGIU, poet și artist plastic, născută în comuna Slobozia Mândra, județul Teleorman unde a copilărit și absolvit școala primară. Este licenţiată în drept. În prezent locuiește în Alexandria. Scrie prima poezie la vârsta de aproape 15 ani, la moartea colegului de clasă Mihai Ene de la Liceul Economic din Roșiorii de Vede (5 mai 1985), poezie intitulată „Prea devreme”. Prima sa apariție literară a avut loc în 1998 cu poezia „Plouă” publicată în săptamânalul „Cetatea Turnu Măgurele” la rubrica „Cenaclu”, săptămânal îngrijit de profesorul și poetul, Dumitru Vasile Delceanu. În noiembrie 2010, publică în ziarul Teleormanul poezia „Fântâna mea”. Au urmat alte apariții literare în mai multe publicații, dintre care amintim revista „Caligraf”.
Primul volum de versuri „Din lumea trecerii”, tipărit la editura „Tipoalex”, 2015, reprezintă debutul editorial al poetei și un punct de reper pentru continuarea scrisului În anul 2018, apare cu poeme în revista „Luceafărul de Vest” și în „Luceafărul de dimineață”. Al doilea volum de versuri „O altă dimensiune a sentimentelor”, a apărut la editura „Ecreator”, colecția Poesis, în octombrie 2018 și lansat la Baia Mare cu prilejul participării la Tabăra(Inter)Națională de Literartură ediția a II-a „Maramureșul Unirii”. Este prezentă cu poezii în mai multe antologii naționale și în reviste din spațiul virtual.
Pe lângă activitatea literară, Daniela Achim Harabagiu a realizat în jur de 100 de lucrări de pictură în ulei, tempera și vopsea acrilică. În 2003 a participat la o expoziție organizată de Camera de Comerț și Industrie Teleorman, la Muzeul Județean Teleorman, unde a expus lucrări foarte apreciate de public. În 2019 participă la mai mult expoziții comune dintre care expoziția picturilor realizate cu prilejul participării la Tabăra Intrenațională de la Nenciulești – Ediția a II-a 29 mai – 6 iunie 2019. (George ROCA, Rexlibris Media Group, Sydney, Australia, 9 august 2019)