Sunt lumină ce-ți scaldă așteptarea
În valuri răscolitoare de secunde moarte.
Sugrum un întuneric ce mi-a devenit sclav,
Îl prefac în raze de viață, impuls să îți trimit
Pe calea rătăcită în timp primăvăratec
Ce drum spre mine caută.
Sunt o clipă de imaginație, pictez
În mine, pe șevaletul simțirii, chipul tău
În nuanțe curcubeice de amintire,
Dau formă unui drum prin inima ce și-a făcut
Din trupu-mi o fortăreață de gheață.
Doar tu o poți topi, cu un pas de vei alinta
Sigurătatea mea de safir.
Vino
Vino, îmi întind aripile către tine,
Mă predau ție, visare încărunțită în mine, sunt roaba ta.
Fă-mă pană de vis, du-mă în paradis, fă-mă iubire în amurg,
În curcubeu de ropote prin inimă să curg.
Ascultă-mi glasul surd,
Pe câmpia-ți verde, vie, vreau să zburd
De mână cu valul ce-mi mângâie simțirea abia ieșită
Din sufletu-mi ce râvnește s-atingă nemurirea.
Vino, cuprinde-mă, să simți cum curge prin mine
Dulcea văpaie cu care mă îmbăt zi de zi.
Vino, să ne îmbatăm împreună cu gustul divin al iubirii din noi,
Ce moare și renaște precum valul pe țărmul rece.
Vino, potolește-mi iarna din mine și dăruiește-mi vara din tine.
Mângâie-mi pletele reci, alintă-mi ochi pustii, soarbe-mi tăcerea nefirească,
Sunt doar a ta, asfințit ce-mi învălui trupul smerit.
Sunt roaba ta, visare cu chip multicolor,
Vino…
———————————
Irina-Cristina ŢENU
Iulie 2019