Visul divin al inimii tale…
– Într-o seară mi-am făcut … autoportret la vise!,
… și cuvintelor sărace, pline doar de fantezii.
(fiindcă nu au anotimpuri, nici măcar pictorii lor).
… însă au dorința oarbă … de-a rămâne printre vii.
Mi-am făcut chiar test de sânge, ca să știu că-s ale mele,
… obligând trecutul veșted … să-mi scrie raport precis.
– Căci nu mai trăiesc în el și aș vrea să știu ce pierd!,
… dacă mâine îl declar … viitorul meu proscris.
… e-o dorința re-ncarnată, când văd moartea sa pe buze,
– Ori întoarcerea-n mormânt … a pustiului de bine!.
… îngropând cuvinte care … țin liniști materiale,
– În silabe placentare, izvorâte chiar din tine.
Ți-am pus libertatea-n palme, dup-atâția ani de lacrimi,
… zugrăvindu-ți eu pe chip … urmele dorinței mele.
(ca să simți tu mângâierea, zilelor de stăruință)
… când speranțele deșarte, se prefac în praf de stele.
Chiar Anubis se-ngrozește, când îți vede frumusețea,
– Îi e temă de-o răscoală … pentru viața de apoi!.
… mătură lumea de aștri … fiindcă au avut tupeul,
– Să ne lumineze-n taină, visele din amândoi!.
Ți-am prescris destule-n suflet, dacă mai era nevoie,
… chiar cu litera Iubirii … sentiment ce naște-n mine.
– Sărutându-ți mult prea lesne, urma tălpii tale goale!,
… ce îmi adâncesc nisipul … umezit de-un val din tine.
Plâng orfanele tristeți … pe altarul nemuririi,
– Fiindcă soarta ipohondră, le-a furat cândva destin!.
… ți-a descătușat chiar cerul … de nesațul gurii mele,
– Pregătind inima-ți caldă, pentru visul ei divin.
Am schimbat morții macazul!….
– Soarta mea-și cere dieta pentru viitoare junghiuri!,
… pentru țărâmuri cu trecuturi și scutiri de amnezii.
ne criogenăm destinul … fericirilor în unghiuri,
… ce reflectă așteptarea … întristărilor târzii.
”- Am prezis că veșnicia mi-a croit din ură dric!,,
(în timp ce-ți plângeai în poală amărâtul tău destin).
… ai păstrat în lada morții … astă viață de nimic,
iar în brațele iubirii, tu ne-ai desfătat cu … chin.
– Universul crapă rana … nopților spre răsărit!,
(apoi o închide gândul ce-a-nviat dintr-o tăcere).
… senectutea ne măsoară visele și-s mulțumit,
că mi-ești dorul prelevat … într-o serie de ere.
Dragostea ne evadează din blestemul neputinței,
… și relizează-n grabă … piramide de amanți.
”- Când te-a-nlănțuit tristețea până-n măduva ființei!”,
n-ai uitat sfinții de taină că ți-au fost chiar diletanți.
– Asta-i ultima mea fugă de pretențioasa-ți seară!,
… mă voi prăbuși în lada unde tu îți guști extazul…
vreau să văd cum agonia-mi te lovește-ntâia oară,
… iar iubirea îți șoptește … – Am schimbat morții macazul!.
Sufrageria de gală a viselor mele…
– Lângă focul care arde, vâlvătăi, aceleaşi vise!,
… se sărută-ncrezători … doi nebuni îndrăgostiţi.
(fiindcă veşnică e clipa … visurilor compromise),
… ori statutul de amanţi, de rebeli sau de smintiţi.
Se răsfrâng în epitete și metafore toți zorii,
… pe când sufletele-și strâng, răsărituri nesfințite.
(ca giranţi la bănuiala … că li se întorc cocorii),
… să dezvolte raţiuni … pentru fapte negândite.
– Pe altarele tăcerii sorb oftarea ta de seară!,
(ca o rugă chinuită … în absenţa unui crez)
… las să-mi picure în palme câte-o lacrimă amară,
şi la umbra morţii noastre … taina ei o cercetez.
”- Nu e dânsa pentru noi, fiindcă este scris în stele!”,
(şi-a stigmatizat sub piele, zâmbetul tău interzis)…
… ca-n sufragerii de gală … ale visurilor mele,
… ea să pară o boemă … trecere spre Paradis.
Rezonanţe din înalturi se-ntâlnesc ca prima oară,
(în Edenul nostru care … freamătă de-al tău sărut).
… lăcrimează a dorinţă … o speranţă legendară,
că-şi va scrie testamentul, pătimaşului trecut.
– Absolutul din celule … va absoarbe orice vină!,
… fiindcă mântuirea noastră nu-i chiar faptă de proscris.
(în sufragerii de gală … visele de gelatină),
… se topesc sub fantezia, zâmbetului interzis.
Zborul tău de libelulă, fericirea ne-o conjugă,
… ies pe-afară rezonanţe, criticând luciri de stele.
(tactică pentru aceia care … gânduri ne subjugă),
… în sufragerii de gală ale visurilor mele.
Ultimul romantic…
”- Ce ciudată este noaptea când, în vise, mă aleargă!”,
… lăsând heruvimii săi … dragostea să-mi înțeleagă.
… tu rogi sfinții răstignirii … să iubească, simplu, tantric,
focul vitreg al iubirii, pentru … ultimul romantic.
– Am venit să curăț huma! … de năpastă sau sechele!,
(chiar când moartea e propusă, ca mireasă pentru stele).
… noaptea asta-și prelungește, cota ei de ignoranță,
punând capu-n ghilotină … fără a cere chitanță.
Fiu de servitoare, chinul, paște dorul suferinței,
… chiar pe eșafodul morții, ce-a fost destinat căinței.
văd că jalea își urmează calea, chiar prin labirinturi,
văduvind trecutul nostru de nenumărate gânduri.
Gloduri de muțenii sparte murmură tăcerea ta,
… pe când cârpe de cuvinte … taina visului o vrea.
ca să-nșele Universul cu … contracte efemere,
… măsluite cu dorințe, transformate în himere.
– Între timp smiorcăie-n piețe restul tău de amintire!,
… jalea își filozofează… doza ei de mulțumire.
falsitatea joacă feste … sfinților deja turiști,
fiindcă viața nu dorește, să se afle, că exiști.
… pruncului i-a dat poruncă … în incinta placentară,
(ca să-mi facă o ”favoare” … ieșind repede afară!).
… ni se spovedesc părinții de păcate muribunde,
drame strânse chiar sub piele țin discursuri furibunde.
– Văd că haosul slujește pe câmpia neputinței!,
(preacuratei noastre bezne … sub egida umilinței).
… tu rogi sfinții răstignirii … să iubească, simplu, tantric,
focul vitreg al iubirii, pentru … ultimul romantic.
Tu … anotimp de primejdii…
Abuzul romantic de doruri păgâne,
Mă lasă să-ți ”pasc” iar din amintiri.
din ore sau soartă, să-ți fur zile bune,
… ori licărul vieții avut în priviri.
Mi-e sete de tine … tu toamnă târzie,
(cu muguri răscopți, tăvăliți prin copaci).
În colțul de vise, aș vrea armonie,
Să nu-ți știu secunda când veșnic tu taci.
O pensulă veche nu simte culoare,
Nici pânza … ce țipă de doruri nebună.
Știind că n-ai fost și nu ești … oarecare,
În mine trăiești, fiind o străină.
Întinde spre mine petale de maci,
De parcă-ți sunt brațe … de nopți înstelate.
Ce-așteaptă prin colțuri tăcute să faci,
Clepsidră, tu. inimii … însângerate.
Te uită cum plânge pendula domol,
Când timp ni-l ”dizolvă” cu seninătate.
Iar vieții așterne tăcut, el, covor,
De vise solide … dar însingurate.
Și dacă nu știu eu … a mă întoarce,
(precum somnambulul din țara de vise).
Tu cheamă-mă-n noapte cu șoapte vorace,
Iubirii să-i dăm … iubiri interzise.
Nu pot să te uit … anotimp de primejdii!,
Din mine-nflorești când viața apune.
Amurgul de dor … viitorul nădejdii,
În mine l-ai pus (dar fără a-mi spune).
Amprenta vie a trecutului…
– Plânge-n peștera uitării, întunericul opac!,
… stele gânguresc în gând adormind al tău sărut.
în privirea ta plăpândă dorurile mele zac,
… rădăcină a iubirii pentru visul meu tăcut.
Dincolo de orice vină, dincolo de orice șansă,
(printre lacrimi de lumină, furișate-ntre cuvinte).
… tu și eu, două idile, amândouă într-o transă,
au deschis c-un zâmbet cerul, pregătiți de cele sfinte.
Te-am chemat pentru-nălțare tu mi-ai devorat momentul,
… iar în stele mi-ai aprins candelabrele iubirii.
ochiul tău cândva livid, lăcrimează ca torentul,
insipidelor decepții … cătând calea fericirii.
– În idila mult visată, momentan, ești amăgire!,
(un tumult reverberând patima dorinței grele).
ești încorsetată-n timp dar și în a mea trăire,
… anemonă a speranței, șoapta gândurilor mele.
Mi-ești o floare de lumină peste-ntreaga înnoptare.
… ce s-ar furișa sub pașii dorului de început.
noi nu suntem vorbe goale, nici măcar o întâmplare,
… suntem o amprentă vie a eternului trecut.
– În povestea ce-o trăim … cu atâta disperare!,
(când uitarea nu te știe dar nici moartea nu te-atinge),
te fac veşniciei parte … nemuririi … o favoare,
să te simt mereu aproape și când anii ne vor ninge.
—————————————
Florin-Cezar CĂLIN
Iulie 2019