M-ai invitat la o cafeaDemult, la tine acasă…
Un fir suav de micșunea
Ți-am dat. Erai frumoasă!
Pe-o canapea de salcie pletoasă,
Stăteam cuminți; doar Tu și Eu.
Privirea își plimba voioasă
Unda de văz pe trupul tău.
Nesăbuita scaldă de dorinți
Mă risipea puțin, câte puțin
Și îmi fierbea ispita în ființă,
Cu chemări noi pe buze de satin.
……………………………………….
Mă-nvăluie dorința iar de tine,
Trezite dezmierdări mă înfior
Când întomnatele-ntrebări în sine
Descătușează-n mine vechiul dor…
În grații te adun și-n astă toamnă,
Îți mulțumesc pentru cafea …Iubită doamnă!
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(Din vol. ,,Iubită doamnă’’, 2016)