Lavinia BUD: Gările din suflet

GĂRILE DIN SUFLET

 

Atâtea gări pustii au adăstat în mine,

Din vremea ce-am lăsat-o tribut zădărniciei!…

Nu am urcat în nici un tren.Trunchiul veșniciei

 

Și-a pus inelele de timp să mă cuprindă

Cu pasul lor concentric și tăcut.

Câte un felinar mai dă să se aprindă

Din ce a fost frumos,din temeri,din tot ce a durut.

 

Am căutat prin gări și întrebări rebele

Buzunăresc căușul sângeriu luându-l cu asalt.

Iubirea poate să ridice foc de stele,

Sau poate să ucidă câte un zbor înalt.

 

Ca un sfârșit de drum, macazuri încurcate,

Captivă mă țineau în labirintul lor.

Genunchiu-nlăcrimării, din gări întunecate,

Azi se ridică-n vraja tainicilor zori.

 

Mă cheamă răsăritul și cercul se destramă,

Biletul dus- întors azi l-am primit cu-n rost.

Acarul ce așteaptă în a iubirii vamă

Vrea un surâs, atât, să-l pună l-adăpost.

 

Mai este-un drum! Mai am o vorbă ca să ard

Din scoarța noduroasă până se face scrum.

Mă-ntorc din întuneric spre marele hazard

Și nu voi pierde trenul din gara de acum.

——————————

Lavinia BUD

Timișoara

18 ianuarie 2018

6 thoughts on “Lavinia BUD: Gările din suflet

Lasă un răspuns