Motto:
„Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta ca să-ţi fie bine şi să trăieşti bine ani mulţi pe pământ”
(Porunca Dumnezeiască)
O poruncă care ne povățuiește în viaţa noastră de zi cu zi spre fericire, linişte şi bună stare sufletească prin ceea ce e mai întelept, mai bun şi mai drept pentru noi şi semenii noştri; să nu mărturisim strâmb împotriva aproapelui, să nu poftim la bunul aproapelui, să nu fim desfrânaţi, să fim curaţi cu inima şi cu sufletul, însetaţi de dreptate, fericiţi făcători de pace şi plini de harul Sfânt spre întărirea spirituală şi educaţie, pentru bunăstare materială, şamd… Iată un imbold Divin dar şi pământesc care ne obligă să visăm, să nădăjduim spre o ideală stare de spirit, necesară pentru creştinul profund de pe Plaiul mioritic, astăzi şi pentru totdeauna! Dar?!
Dar din păcate, astăzi, creştinul din mine răbufneşte, nemulţumit şi întristat de lumea în care trăim din prostia noastră! Pentru-ca trăim într-o lume de proşti, tâmpiţi şi idioţi – parafrazând o ilustra personalitate a culturii româneşti contemporane – pentru-ca trăim într-o lume paralelă plină de oameni lipsiţi de Dumnezeu, de credinţă şi conştiinţă, fără rasponsabilitate civică, morală şi naţională, fără cale de întoarcere, fără glas în mintea lor, iar vis-à-vis descoperim o lume săracă cu duhul, fără mângâiere, fără blândeţea dorită a romanului, dar flămânzi, sărăciţi, întristaţi, frustraţi şi înfricoşaţi pentru greul traiului zilnic şi viitorul incert, obişnuiţi în neputinţa lor firească, a vorbi pe dealaturea.
Trăim într-o societate bulversată, incluzând pe sărmanii săraci, prea mulţi, care se mulţumesc, din păcate cu foarte puţin – e bine şi aşa mai rău să nu fie – alţii sunt însetaţi de căpătuiala şi avere realizată prin muncă cinstită sau hoţii, unii şi nu puţini la număr, nesătui şi avari după mari averi obţinute prin orice mijloace, iar pe altă parte cei realişti, majoritatea din nefericire cei uitaţi şi ignoraţi, descurajaţi şi deznădăjduiţi de ce se întâmplă în jurul lor, în ţara lor, sceptici şi fără speranţe în viitor, dar vrednici – motiv serios pentru care şi-au luat lumea–n cap, lăsând acasă copii şi părinţi înlăcrimaţi şi suferinzi, în speranţa unui trai şi viitor mai bun, pentru o viaţă mai decenta, mai civilizată în ţară străină lor şi familiilor lor, în largul invidiatei şi generoasei Europe, atât de plăcută şi necesară nouă!
Peregrinări, umblete, întrebându-te adesea, dar nu contrariat, de ce se întâmplă toate astea, bunului şi modestului popor roman, altfel, tradiţional întărit dar şi aşezat într-o credinţă strămoşească de nezdruncinat?! Alergare, alergare, dar, de ce nu prin Țara lor, în România natală, bogată şi frumoasă, după locuri de muncă şi slujbe bine finanţate şi binefăcătoare material, susţinute şi promovate de-o guvernare şi-o economie sănătoasă şi prosperă, de investii care să de-a siguranţa existenţei şi libertăţii romanului? Libertate şi siguranţă obţinută desigur, prin câştiguri decente şi bunăstare generală, asigurată de-o corectă, competenta şi valabilă guvernare.
Răspunsul este simplu! Pentru-ca Revoluţia din 1989 le-a fost furată romanilor, pentru-ca blestematele năluci din structurile bolsevico-comuniste – punctul 8 (opt) de la Timişoara – iertate în anii ‘90, de naivitatea şi bunul simţ al românilor, dar şi de neputinţa lor, a pus talpa pe destinul şi viitorul românilor, pe interesele lor, făcându-şi mendrele prin oamenii lor subordonaţi şi mediocri, dar putenic organizaţi şi mobilizaţi decenii de-a rândul, în drumul nostru spre o Europă unită, civilizată şi prosperă, generând distrugerea economiei româneşti, haosul şi teroarea socială! Totul, în mod bine regizat şi coordonat de stafiile (mafiile) comuniste printr-un fanatism mascat, care au făcut orice pentru a nu pierde puterea – lovitura de stat, mineriade, trădări, crime, manipulări perfide prin intermediul unor indivizi perculoși, organizaţii şi partide trădătoare de neam, infiltraţi perverşi şi devastări de sedii de partide istorice şi democratice, alungarea Regelui, manipularea masei cetăţenilor de bună credinţă, prin intermediul activismului tradiţional şi nou format, din eşaloanele doi şi trei a partidului roşu – nu social-democrat, afirmaţie făcută de mine ca OM cu experienţă şi predispoziţie gravă în lumea politicului – din prostia noastră, dominând şi devalizând țara, sporindu-şi în treizeci de ani de vajnica putere, lor şi acoliţilor lor, bunăstarea materială şi financiară odată cu influenţa nefastă asupra bunei credinţe a poporului român, mai ales a vârstnicilor şi chiar a tineretului naiv şi limitat ca viziune, dar unii interesaţi, necunoscători sau creduli, sperând în reciclarea, necesara a rebuturilor politico-umane din vechiul system, pentru inoirea şi înflorirea milenarei şi nepreţuitei țări a valahilor din jurul lanţului Carpaţi!
Dar dezamăgire mare! Lucru greu de realizat din interior, greu de cuantificat şi împărtăşit mulţimii populare, ceva ce nu s-a petrect şi nici nu s-a vrut, nu a fost cu putinţă şi nici şanse imediate în prezent nu se întrevăd, pentru îndreptarea lucrurilor, văzând ferocitatea cu care vechile structuri îşi apără, cuceririle revoluţionare de după 1989, bazându-se pe mercantilismul sufletului unor români, afişând o nestatornică şi superficială declamaţie naţionalistă! O perioadă de 30 (trei zeci) de ani – fără realizări, fără performanțe evidentiabile, fără nici o remuşcare sau regret – inconştientă, incompetenta sau trădare!? – În văzul blândului popor roman şi a stupefiatei Europe. Oameni profitori, instabili, însămânțați şi însemnaţi politic, lipsiţi de idealuri politice superioare, de interese sociale şi financiare, curate şi reale necesare şi înălţătoare pentru dezvoltarea ţării, pentru educaţie şi sănătate, pentru spitale şi şcoli, pentru investiţii în cultura şi infrastructura, etc.
Dar în, suveranitatea” lor, atotputernicii vlăstari a activismului neobolșevic şi antiromânesc, mari anticomunişti astăzi stăpâniţi de minciună şi promisiuni deşarte, ca trăsătura fundamentală, veniţi dintr-un sistem care ca fenomen a reprezentat esenţa urii umane, trăiesc printre noi, cu noi, şi o duc bine şi frumos, nu rău trataţi, dar îndestulător protejaţi de aripile protectoare ale sistemului corupt şi insalubru, afişându-se ostentativ deasupra tuturor, că e încă vremea stăpânirii lor. Pentru aceştia timpul terestru nu contează în universal lor ireal, fragil şi perisabil. Condamnabil, pentu ei contează doar MOMENTUL – îi vezi, afirmându-se pe la televiziuni şi escapade, blindaţi de ticăloşi şi ticăloşii – că încă este momentul. Ceea ce destrămă întreagă, interesată şi falsa lor înfăţişare, strategia urmărită, chipurile developând, adevăratul, curatul şi cinstitul lor angajament politic faţă de ţară, faţă de popor, de jos până sus şi invers, refuzând cu tupeu ideea că sunt vinovaţi şi nonvalori, şi că guvernează prost România, ţinând în jug blândul şi iertătorul neam al valahilor?!
De 30 (treizeci) de ani contează momentul, profitând şi exploatând prin toate mijloacele momentul: Momentul i-a salvat, momentul îi salvează, momentul îi va salva!!? Îi simţim că trăiesc prinţe noi manipulând şi torturând materialiceşte şi sufleteşte o populaţie naivă, blândă şi mândră, dar încăpăţânată şi încremenită în credinţa ei că ştiu bine ce ştiu, recunoscându-le forţelor obscure a propaganei roşii, supremaţia efemeră a puterii, dar niciodată calităţile de autoritate morală, socială şi umană!. Rareori le găsim credinţa de, nazdruncinat în apostolii parveniţi, sau reveniţi din vechile structuri cu interesele sau minciunile lor, sădite în sufletul şi inima cetăţeanului cistit şi credul, imblobojit în mari promisiuni materiale şi confesiuni morale în cursa electorală mereu neterminată, reinoita din 4 în 4 ani – ce perioadă îndelungată uneori cu grele consecinţe – sub strălucirea şi simbolistica Soarelui veşnic violent, creând, iluzii fertile”, de viaţă îmbelşugată, mărind salariile şi pensile nesemnificativ, batjocoritor şi sfidător, îmbălsămind parcă pentru veşnicie mumia minciunii şi dispreţului, în haina roşu purpuriu a sângelui vărsat de revoluţionar.
Atenţie stimaţi cititori, acei slabi şi incompetenţi, agramaţi şi aculturări, necinstiţi şi perverşi, impropriu spus aşa zişii reprezentaţi ai politicului românesc actual, s-au aşezat bieţii de ei, în fata, bătăii puștii şi pentru aceasta avem dreptul de-a le, taxa neputinţa, nepriceperea şi imoralitatea. Nu noi i-am pus şi obligat la această condiţie, dar din păcate votaţi în necunoaştere de unii dintre noi (!?), iar ei sunt plătiţi ani de zile cu bani grei, din truda minţii şi braţelor noastre! Au obigatia de-a da socoteală!
Poporul român, popor cu adânci trasturi istorico-europene de civilizaţie, dar şi democraţie, poporul vechii Dacii, s-a lăsat până mai-deunăzi, duşi de nas, într-o zonă de sărăcie, pauperizare şi primitivism, nu numai de valurile migratoare din negura vremurilor, a hoardelor barbare infricoșetoare trecute sau statornicite aici temporar şi definitiv, de stăpânirile imperiilor neiertătoare de-a rândul secolelor, astăzi de maidanezii şmecheri, de propriile creaturi avortate din tragediile sale istorice din sec XX, prin trădări, minciuni, hoţii, crime şi interese meschine.
În context, astăzi, rămânem sideraţi de tupeul liderilor roşii. Sever fiind, prin severitate mă ridic la cuvânt afirmând apast – mie-mi pasă de destinul meu şi al familiei mele, a poporului meu şi consider că este de datoria mea cetăţeneasca, ca român, ca vechi membru al istoricului Partid al românilor din Transilvania şi Banat, Partidul Național Român (PNŢCD), Partid Naţional, distrus prin crimele comunismului şi de structurile sale, să mă ridic la cuvânt şi să-mi spun punctul de vedere, pentru a sări în ajutorul tuturor fraţilor români, în mod special a celor mai defavorizaţi, parcă împinşi spre osândă, în aceşti ani plini de greutăţi, în aceste momente grele şi pline de incertitudini, datorită proastei guvernări şi a mediocrităţii clasei politice, invocând dorinţa de-a mă pronunţa ferm împotriva vocilor şi poziţiilor greşite, antieuropene şi antiromâneşti, pe fondul unor forţe politice retrograde, aşa zis patriotice, capete de cauciuc gonflabile, figuri groteşti care din păcate au simpatizanţi şi susţinători încă, care se afişează în spaţiul public, ostentativ şi impertinent, chipurile cu mare, iubire şi dragoste faţă de ţara lor.
Activi şi agresivi îmbrăţişând şi ideea asasinatului, printr-o retorică suburbană, prin atacuri delirante la adresa Preşedintelui României şi a opozanţilor politici, mobilizând oricând Instituţiile de forţă statală în apărarea lor, indivizi cărora, firesc, le e frică de instanţă populară care va să vie oricum, într-o bună zi! Suspecți, ei dezvoltă o atitudine FALSĂ şi ridicolă, neadevărată şi mincinoasă, care protejează interesele lor, nu a românilor, fără proiecte majore şi sustenabile pentru ţară, doar promisiuni rafinate, provocând dezbinare, incertitudine şi conflicte între români. Românii, oameni cinstiţi dar uşor influenţabili, prin curăţia sufletului lor, îşi doresc PACEA, bunăstarea şi desăvârşită linişte.
Pesimist fiind, în privinţa redeşteptării românilor, comozi din firea lor, prin fragila lor condiţie umană şi socială de astăzi, devenind incerţi şi adormiţi, cu regret o spun, nu vor obţine în vecii-vecilor nimic prin neimplicarea şi nepăsarea lor cotidiană, decât doar amăgiri, regrete, traume şi deziluzii.
Din păcate, atitudinea guvernanţilor, a celor de la putere în România – o guvernare fără standarde şi fără modele, ignorantă şi semi-inconştientă, fără personalităţi, conducere defectă şi eşuată – reverberează o grea iresponsabilitate, făţărnicie şi înşelăciune faţă de propriul popor, faţă de viitorul destin al ROMÂNIEI. Ei construind mereu reţele oculte, oferind foarte puţin cetățeanului de rând, înşelând constant printr-un comportament şi o atitudine reprobabilă şi iresponsabila aşteptările romanilor. O guvernare regresivă şi dementă, care e pe cale a declanşa cea mai gravă sancţiune pe care o poate da Uniunea Europeană, activarea „opţiunii nucleare”, adică articolului 7 din Tratatul Uniunii Europene… care ameninţă România, în mod special datorită derapajului din sistemul de justiţie. Totul din cauza aşa-zişilor guvernanţi, cărora nu le pasă! Cred că poporului român îi pasă şi va lua atitudine la momentul potrivit, redescoperindu-şi originile şi tradiţiile, spre binele lui şi a naţiunii române, sau, ferească Dumnezeu, să nu rămână, încremenit, fără speranţă în dictatura roşie, incapabilă să deschidă obloanele iluminării spre lumea liberă şi civilizată.
Ştiu că trăim o saturaţie politică contondentă şi obositoare, cu aceşti guvernanţi disperaţi – care au profitat şi spera să mai profite de sudoarea şi naivitatea românilor – şi care prin spiritul lor perimat şi retograd – au generat şi instigat, altfel atât de necesar şi vital, mişcările #REZIST, activând şi mişcând societatea vie, conştientă, responsabilă şi luminată, izvorâtă din duhul forţelor progresiste, înoitoare de vremuri şi speranţe noi pentru români. Dorim în viitorul apropiat o altă dinamică a guvernării României, prin Onoare, Demnitate şi Speranţa, la o schimbare administrativa profundă şi radicală, în spiritul civilizaţiei europene, a orientării corecte pentru salvarea ţării.
La votările din 26 Mai 2019 – Referendumul şi alegerile pentru Parlamentul Europei – este obligatoriu ca poporul, societatea civică din România, naţiunea în întregirea sa, să participe masiv, responsabil, şi democratic, fără sentimentalisme ieftine şi nejustificate, să se achite de-o datorie morală şi cetăţeneasca importantă, obligaţia şi datoria de a vota, de a-şi spune înţelept, realist şi vizionar, dorinţa şi opţiunea politică, direcţia spre care să meargă România începând de mâine spre viitor, alegând conştient şi cu minte luminată, cu folos pentru VOT, pentru DA, spre binele lor naţional şi European cu demnitate pentru familiilor lor şi a nemului românesc.
––––––––––––––––
Prof. Univ. Dr. Cornel T. DURGHEU
Artist plastic
Oradea, 20 mai 2019