Ne aflăm în faţa unui eveniment deosebit. Lansarea numărului 100 a acestei reviste în al cărei conţinut sunt declaraţii, amintiri, expoziţii a unor supravieţuitori, a membrilor de familie, prieteni şi cunoscuţi ai celor condamnaţi, executaţi de regimul comunist în perioada de 50 de ani – cât a durat barbara, neomenoasa dictatură comunistă în România.
„Arhiva Memoria 100″ dă în vileag începând din anul 1990, prin intermediul numeroaselor pagini a acestei reviste – articolele publicate – documente autentice şi mărturii despre crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului în perioada comunismului, atât în România cât şi dincolo de graniţele ei, precum şi studii, analize ale efectelor regimului totalitar, în anii 1945-1989.
Cu prilejul lansării a nr. 100 – număr festiv – a avut loc în sala ATENEUL ROMÂN din Bucureşti o şedinţă festivă, pe data de 4 octombrie 2017, care s-a remarcat atât prin conţinutul referatelor cât şi prin distinşi participanţi-invitaţi, deosebitul loc al acestei, document-revistă” în literatura istorică, viaţa civică a poporului român şi nu numai.
Este de datoria noastră să amintim Colegiul de redacţie format din 11 personalităţi dintre care astăzi numai două sunt în viaţă, Ana Blandiana şi Ion Vianu. Primul redactor –şef a fost reposatul Banu Rădulescu (decedat la 10 dec.1998).
Ani de zile conducerea acestei istorice reviste se află sub conducerea Doamnei Micaela Ghiţescu, a cărei eforturi atât intelectuale cât şi de alte ordine duc la deosebită reuşită a acestui reviste-document.
Printre colaboratorii importantei publicaţii putem remarca cercetători, istorici, membri Academiei Române, scriitori, ziarişti, precum şi persoane particulare – rude sau prieteni ai celor anchetaţi, condamnaţi, executaţi de regimul barbar comunist. Deasemeni numeroase persoane de origine română, care sunt cetăţeni ai numeroaselor state din lume, contribuie prin articole-mărturii, documente-autentice la completarea „Dosarului”, a istoriei perioadei, comuniste din România. Numeroase articole-devenind documente istorice, sunt impresionante prin autenticitatea unor scene – situaţii sau a unor portrete-persoane care au devenit criminali autentici, prin modul lor de comportare; persoane din mediul sătesc-orăşenesc: ţărani, intelectuali, simpli cetăţeni (de ambele sexe) – victime ale regimului comunist, care au fost făcuţi dispăruţi, necunoscându-se până astăzi locul de veci al acestora.
Îmi permit să citez doar câteva nume de colaboratori: Alin Mureşanu (Institutul de investigare a Crimelor Comuniste); Mircea Carp; Mădălina Angiu (redactor Tele-Universitatea Craiova), Paul Leu; Nicolae Constantinescu (membru al Academiei de Ştiinţe Medicale); Anca Mănăilă; Neagu Djuvara; Micloş Levente (profesor Braşov); Monica Pavel; Andrei Moraru (jurnalist din Worcester-Britania), precum şi semnatarul acestei scurte relatări – ziarist şi scriitor.
Actualului colectiv format din Nicolae Constantinescu – redactor coordonator; Oana Ichim – secretar general de redacţie şi Daniela Nenciulescu le revine frumoasă dar şi greaua misiune de a duce mai departe misiunea importantă a adevărului istoric, prin colaborarea permanentă a unor cercetători, profesori, ziarişti, persoane particulare a căror relatări vii despre cruntele evenimente, a numeroaselor persoane! Victime ale regimului comunist au darul să elucideze, să transmită generaţiilor mesajul adevărului istoric.
De altfel colegiul de redacţie a menţionat chiar în prima pagină a nr.100, Proiectul „Arhiva Memoria 100″ reprezintă o bibliotecă virtuală a tuturor articolelor publicate în cele 100 de numere ale revistei, cuprinzând documente şi mărturii despre crimele, abuzurile şi încălcările drepturilor omului în perioada comunistă.
Dacă cercetătorii, profesorii, academicienii analizează, perioada comunistă prin documentele aflate în arhivele partidului comunist din România de-a lungul celor 50 de ani. Vom găsi pagini semnate de copiii victimelor, prietenii sau a oamenilor de omenie –martori de bună credinţă nu numai ai sângeroasei perioade, dar şi apropiaţi sufleteşte, intelectual de evenimentele perioadei, persoane, cercuri democrate.
Revista „Memoria” pe lângă un periodic interesant prin expuneri-autentice, mânuitorii de condei care semnează în diversele numere 1până la 100, a devenit un real Document istoric. Am putut afla, prin intermediul celor ce semnează respectivele materiale despre unele personaje de, neagră amintire care s-au comportat cu arestaţii într-un mod de-a dreptul barbar.
Miron – a fost plutonier major în fosta armată. A intrat el într-o organizaţie din acelea anticomuniste… Din această pricină la început i s-a luat dreptul de vot… iar apoi… apoi… au urmat zilele grele!!! Despre, zilele alegerilor din 1946 ne relatează Cozărescu de la Roman; Zigu Ionescu era un medic din Argeş – un jurnalist şi militant pentru restaurarea monarhiei constituţionale în România. Anton Ahalani, Istoria din Infern ne relatează: „Fiind încadrat condamnat politic (CSS), am fost închis singur, într-un spaţiu WC, de un metru pătrat. Dus la Văcăreşti, apoi la Aiud.. de la eliberare din penitenciar am fost urmărit până pe 10.10.1989. Pentru că am dorit binele poporului român am primit recompensă, 6 ani de închisoare”.
Răposatul Ezra Fleischer – poet şi scriitor – devenit peste ani profesor, şef de catedră la Universitatea Ebraică din Ierusalim, Laureat al Premiului Israel. A fost condamnat la anii de temniţă pentru intenţia sa de a emigra în Israel.
Memoria – ca instituţie deţine câteva sedii în România; s-a făcut cunoscută datorită materialelor din numeroasele pagini, departe peste graniţele României. Diversele numere ale revistei au fost expuse, devenind subiectul a unor Expoziţii de carte românească, la Târgurile de carte din străinătate.
Actualul Consiliu consultativ este format din prestigioase personalităţi precum: Ana Blandiana, Mircea Carp, Ilie Popa, Romulus Rusan, Dana Ţăranu, Ion Ţurcan. Îmi permit, cu acest prilej să mulţumesc atât doamnei Micaela Ghiţescu – redactor şef, Gheorghe Derevencu – redactor coordonator; Claudia Florescu Dobre – secretar de redacţie cât şi celorlalţi membri tehnicieni ai redacţiei „Memoria” dorindu-le depline succese în greaua şi răspunzătoarea muncă pe care o îndeplinesc.
––––––––
Paul LEIBOVICI
Rehovat, Israel
1 noiembrie 2017