V-aţi dorit vreodată să deveniţi arhitectul iscusit al propriului suflet, să înţelegeţi de ce uneori 1+1 fac mai mult decât 2, sau să pătrundeţi şi mai adânc în tainele universului ca să-i atrageţi forţele în favoarea împlinirii lucrării vieţii dvs.? Ei bine, Radio ProDiaspora va pune la dispoziţie o nouă emisiune săptămânală, în care muzica şi valorile universal umane îşi vor da mâna armonios, ca într-un dans simbiotic al vieţii. Începând din 29 ianuarie, 2018, ora 20:00 (RO), veţi putea audia, participa şi contribui în direct la emisiunea: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, o emisiune, realizată de Mioara Gram, în care fiecare voce contează. Oricât de învăţat poate fi un om, există întotdeauna un altul şi mai învăţat.
Cvartetul C-urilor
Nimeni nu ar putea trăi sau respira dacă puterea atotcuprinzătoarei bucurii nu ar umple spaţiul universal. Până şi cele mai fugare bucurii ale noastre nu sunt decât atingeri uşoare cu veşnicia. Fiecare bucurie, adunată în sufletul meu de la Radio ProDiaspora, timp de mai bine de un an de zile, de când undele acestui post de radio mi-au interceptat viaţa, mai întâi ca invitat la câteva dintre emisiunile lui, apoi ca ascultător şi în cele din urmă ca realizator al emisiunii: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, rămâne o mişcare vibratorie care nu poate fi disipată, nicicum.
Întrepătrunderea gândurilor şi puterea comună de servire, viziunea unitară, iubirea şi respectul faţă de muncă prestată şi faţă de colegii şi ascultătorii postului de radio ProDiapsora, precum şi orientarea permanenţă către scara de valori umane şi a excelenței în acţiune, toate acestea, izvorâte din tezaurul cunoaşterii Celui Ce ne inspiră şi călăuzeşte permanent, al Cuvântului rege al tuturor cuvintelor, caracterizează, pe deplin, echipa de colaboratori ai emisiunii: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”. O echipă care s-a format în timp, şi care mi-a devenit o susţinere neîndoielnica plină de vigoare şi acţiune, pregătită oricând de-a aborda o varietate de subiecte, de la cele simple şi cu umor la subiectele complexe şi de profunzime.
După primele două luni de emitere în Radio ProDiaspora, am avut bucuria să colaborez cu Nicoleta Nicolae din România, căreia îi aduc o recunoştinţă profundă pentru spiritul viu, încurajarea permanenta, şi servirea impecabilă de care a dat dovadă. Colaborarea oficială cu Nicoleta a luat sfârșit de îndată ce doamna Ecaterina Cîmpean, directorul postului de radio, i-a propus să realizeze o emisiune proprie. Fără a deveni colaborator oficial, Anca Cheaito din Liban, era implicată, cu desăvârşire, în susţinerea şi participarea cu numeroase materiale de mare valoare, la emisiunea pe care o produceam. La scurt timp, invitaţia de-a produce şi ea o emisiune proprie i-a fost lansată. Bucuria de-a le avea colege de radio atât pe Nicoleta Nicolae, cât şi pe Anca Chaeito nu putea fi descrisă. Între timp, după mai bine de o lună, am reușit să îl conving pe distinsul poet Val Răzesu să îmi fie colaborator. Acceptul lui a fost o onoare deplină, pentru mine. Avalanşa de tematici cât mai diversificate s-a declanşat. Prietenă fiindu-i şi colega de condei, Lili Lazăr din România, s-a alăturat şi ea cu un spirit mare de servire echipei de colaboratori. Dinamica emisiunii a crescut, efortul colectiv a luat amploare şi rezultatele s-au înmulţit. Cum Anca Cheaito urma să aibă o emisiune împreună cu prietena şi colega ei de învăţământ, din Beirut, Liban, Mirella Pintilie Jaber, şi cum, din cauza agendelor lor de lucru, extrem de încărcate, nu au reuşit să înceapă proiectul, şi cum, prin valoarea ireproşabilă a unui interviu pe care Mirella Pintilie Jaber l-a realizat pentru emisiunea: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, am invitat-o, direct, să ni se alăture echipei de colaboratori ai acestei emisiuni. Astfel, s-a format, în timp, echipa emisiunii pe care o produc, nu numai cu susţinere şi dăruire din partea colaboratorilor şi ascultătorilor, dar şi cu un entuziasm aparte şi iubire, şi bucurie pentru ceea ce reuşim să realizăm împreună.
Pentru mine, Radio ProDiaspora înseamnă, mai presus de toate şi cu maximă convingere: „Creaţie, Comunicare, Cunoaştere şi Colaborare” – un proces sistematic în desfăşurare. Fiecare cuvânt din cvartetul C-urilor se afla într-o permanentă devenire, căpătând tot mai multă intensitate şi strălucire. Prin „Creaţie, Comunicare, Cunoaştere şi Colaborare” sunt definiţi, în exclusivitate, toţi cei cinci colaboratori ai emisiunii: “Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”: Nicoleta Nicolae, Anca Cheaito, Val Răzesu, Lili Lazăr şi Mirella Pintilie Jabar.
Personal, am intrat în echipa ProDiaspora, în urma realizării unui material audio despre 1 Decembrie – Ziua Naţională a României, la solicitarea unui fost producător de emisiuni radio al acestui post. Aceasta s-a întâmplat în noiembrie, 2017. De îndată ce Ecaterina Cîmpean, directorul postului de radio ProDiaspora, a audiat materialul, mi-a trimis un mesaj de apreciere atât la adresa textului, cât şi a vocii cu care a fost imprimat textul, dar şi o invitaţie surpriză de a mă alătura echipei de producători de emisiuni radio. Spun „surpriză”, pentru că, nici pe departe, nu m-aş fi gândit să mă reconectez pasiunii mele pentru radio, o pasiune căreia m-a dăruit nespus de mult, cu mulţi ani în urmă, în România.
Cei 16 ani de şedere în S.U.A., împreună cu studiile academice, de aici, într-un domeniu diferit de cel al jurnalismului pe care l-am studiat în România, specializarea în medierea conflictelor de familie, divorţ şi custodia copilului; familia şi copiii mei; activităţile comunităţii în care trăiesc; toate acestea au acoperit, cumva, tot ceea ce a însemnat, odinioară, radio, pentru mine. Cu toate acestea, invitaţia a vibrat puternic în sufletul meu. Radio! În câteva milisecunde, toate trăirile frumoase, pe care le-am avut legate de jurnalism şi radio, s-au trezit din starea lor latentă, iar amintirile mi-au inundat sufletul: timpul petrecut la Radiodifuziunea Română, invitaţia de a lucra la acest post de radio naţional, pe care am primit-o, încă de pe băncile şcolii, de la fostul meu profesor, Jeana Gheorghiu, celebrul jurnalist şi realizator de programe radio şi TV; cursurile de comunicare şi jurnalism cu lingvistul, jurnalistul şi criticul literar George Pruteanu; precum şi cu Mihai Dinu, profesorul şi autorul cărţii „Comunicarea”- devenită manual universitar de referinţă, care, mai târziu, m-a inspirat în alcătuirea lucrării mele de diploma „Comunicare Interculturala, Societate şi Cultura”, lucrare realizată sub îndrumarea cercetătorului știinţific Dr. Camelia Beciu, în baza căreia nu numai că am obţinut punctajul maxim, dar şi un post universitar de profesor; colaborările şi legăturile mele la nivel naţional, european şi mondial; delegarea mea ca reprezentant al României pentru Summitul de Pace, organizat de ONU, în New York, în 2000, şi câte altele.
Pentru o clipă, m-am simţit ca fiind teleportată pe tărâmul unde m-am născut, am crescut, studiat şi format ca om, pe tărâmul de care nu numai eu sunt legată emoţional, dar şi întreaga mea familie: soţul meu, care, deşi de origina persană, iubeşte acest tărâm nespus de mult, şi nu mai vorbesc de fetele noastre care, deşi născute în Houston, Texas, vibrează la tot ce-i românesc – România.
Consultaţia în familie şi timpul de gândire au durat mai puţin de o lună. Ştiam că va trebui să aloc un timp din agenda mea de lucru, ca să nu zic, sacrific, unei pasiuni care se trezea cu putere în sufletul meu, şi mai ştiam că îmi era aproape imposibil să o refuz pe Ecaterina Câmpean, care îmi devenise atât de dragă şi căreia îi admiram nespus de mult sinceritatea, pasiunea pentru acest post de radio şi puterea de iubire şi dăruire. Aşa că răspunsul meu, în cele din urmă, a fost „da!”, şi astfel, mi s-a deschis o nouă cale de „Creaţie, Comunicare, Cunoaştere şi Colaborare”. Le-am numit pe toate o altă fereastră către lume.
Cunoaşterea este cea dintâi vale a sufletului nostru. Apoi vine valea dragostei. Nu putem iubi, dacă nu cunoaştem. Cu cât cunoaştem mai mult, cu atât iubim mai mult. Când iubim ceea ce facem dăm curs apariţiei pasiunii, adică muncii noastre realizate cu devoţiune. Aceste virtuţi ale omului ne devin fereastra vieţii prin care reuşim să păşim în afara timpului. Existenţa noastră nu ar avea înţeles dacă nu am năzui să ajungem la izvorul adevărului şi al frumuseţii care susţine cursul nesfârșit al creaţiei. Acest izvor de pace infinită care dă activităţilor noastre însemnătatea lor. Acea frumuseţe care transforma ceea ce este personal în impersonal, care îşi găseşte vădită expresia în ceea ce numim artă. Evoluţia sufletului nostru este ca un poem desăvârşit. El are o idee supremă, care, după ce am cunoscut-o, ne dă înţelesul şi bucuria întregii noastre strădanii.
Acceptul şi servirea mea în Radio ProDiaspora, alături de Robert Landmann şi Ecaterina Cîmpean, de colegii mei de producţie, de colaboratorii emisiunii: „Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”, de ascultătorii tuturor emisiunilor care au loc în acest post de radio, mi-au adus multă strălucire în sufletul meu. Am căpătat aici, o putere şi mai mare de înţelegere a identităţii mele de roman, a fragmentului cultural pe care îl reprezint în lumina întregului, a limbii materne pe care nici un cuvânt nu o poate descrie în iubirea şi valoarea pe care i le port, şi care, cu durere, se dizolvă sub ochii mei, privind cele două fete ale noastre, în pofida strădaniei mele de a o perpetua pe această cale.
Cine şi-ar fi putut imagina că destinul meu avea să mă aducă pe un cu totul alt tărâm existenţial al vieţii mele, şi, de unde, într-o zi, să pot reînnoda firul cu limba romana, în toată plenitudinea ei. Şi aceasta graţie acestui post de radio – Radio ProDiaspora! Poate că pasiunea pe care am avut-o pentru această limbă, a fost prea acerba, sau poate că, prin testele care mi s-au dat, ea să poată deveni şi mai mult iubita.
La un an după ce am ajuns în S.U.A., m-am înscris la Universitatea din Houston pentru un Masterat în Studiul Intercultural; pe atunci gândeam în romană şi traduceam gândul în romană. Mi-a luat timp şi efort să inversez limba în care gândeam. Îmi aduc aminte cum mi-am impus până şi notiţele să fie scrise în engleză. Aşa reuşisem să dobândesc acea stăpânire a gândirii şi exprimării în limba engleză. Efortul şi stăruinţa mea au fost încununate cu succes; am absolvit masteratul cu diploma de onoare (GPA 3.97 ouţ of 4), însă, limba română nu a mai fost atât de clară. Faptul că sunt căsătorită cu un persan, şi că în familie vorbim engleză, faptul că în societate foloseam aceeaşi limbă de comunicare, iar comunitatea de români încă nu îmi era cunoscută, româna a avut de suferit, fără doar şi poate…
Când în luna mai, 2017, mi-a fost luat un interviu pentru postul de radio ProDiapora, limba romana se afla în mintea mea undeva sub stratul limbii engleze. Îmi veneau cu uşurinţă cuvintele în engleză şi mă poticneam să îmi găsesc cuvintele în limba romană. Chiar dacă, astăzi, mai am astfel de poticniri, trebuie să mărturisesc că ele sunt din ce în ce mai mici, şi aceasta graţie postului de radio ProDiapora şi a invitaţiei pe care Ecaterina Câmpean mi-a făcut-o de a produce o emisiune, în limba romana, la acest post de radio, care, de mai bine de un an de zile, face parte din viaţa mea. Mulţumesc din inimă, dragă Cathy Cîmpean!
––––––-
Mioara GRAM
Houston, Texas, USA
10 mai 2019
Realizator al emisiunii:
„Artă, Ştiinţa şi Religie – În Căutarea Drumului Comun”
Radio ProDiaspora:
https://www.liveonlineradio.net/germany/radio-prodiaspora.htm