Chemarea dulce a iubirii
Când albe flori se scutură în adieri de vânt
Văd păsări ce se înalță în zbor cu al lor cânt,
Lucesc în iarbă crudă boabe argintii de rouă
Pe când natura iar se îmbracă-n haină nouă.
Un început cu dor aș vrea din nou să îl ascund
În sufletul însingurat cu dragoste să îl cuprind,
Să-mi plouă cu iubire peste calde lacrimi
Să uit de amintiri trecute și de amare patimi.
Și-n adieri de vânt să ascult o dulce simfonie
Pe care inima întristată o înțelege și mi-o știe,
În visul de-altădată cu dor aprig să mă petrec
Să las uitării clipele ce-n grabă vin și trec.
În câmp de maci să mă încânte o firavă floare
Să simt a ei mireasmă ce mereu e îmbătătoare,
Și fluturii iubirii în inimă să-i simt cum mă înfioară
Ca în clipa când m-am îndrăgostit întâia oară!
În clipele fugare nostalgic iarăși să zâmbesc
Simțind pe-al vieții drum mereu numai tumult,
Când zori dimineților revin zenitul să-l privesc
Chemarea dulce a iubirii dorind să o ascult.
——————————-
Maria HOTEA
9 mai 2019