ÎNCRUSTATĂ OSÂNDĂ
Pe vremea mea de-acum frunze-destramă,
S-aștern pe suflet, îl umplu de tristețe,
Rafale de vânt zburdă în noaptea de aramă
Acoperindu-mi visul care a-nceput să-nghețe.
O amintire veche ivită de neunde
Vremea-mi încurcă; jucându-se-n destin.
Oglinda fântânii cu calmele-i unde,
Mi-adulmecă chipul ce-i galben de chin.
Un car de durere-i bătrâna mea viață
Ce-amurgul își frânge la final de izbândă,
Trecute fantome îmi aleargă prin față
Ieșind dintre riduri; încrustată-osândă…
Salt gândul care-mi zace în a minții ruină
Și-l urc plină de speranță pe treptele de astru
Și fruntea mi–o ridic spre-o rază de lumină,
Privesc cu demnitate la Cer senin albastru.
—————————————–
Elena VOLCINSCHI
(din vol. ,,Nostalgii din anotimpuri, 2019)